Așa-numita Republică Moldovenească Transnistreană intenționează în viitorul apropiat să scoată spre privatizare (de fapt, să vândă) mai multe întreprinderi mari de stat. Printre acestea se numără fabrici de confecții, brutării din Râbnița și Bender, precum și gigantul industrial Electromash. Acest pas indică un singur lucru: treburile republicii nerecunoscute sunt foarte proaste și deja vedem începutul sfârșitului. Guvernul autoproclamat încearcă cu disperare să umple trezoreria, pentru că singurul donator financiar al așa-zisei Republici Transnistrene este Rusia, care ea însăși stagnează din cauza unei invazii pe scară largă a Ucrainei.
Totuși, va dori cineva să cumpere întreprinderi cu datorii de milioane de dolari și chiar pe teritoriul republicii nerecunoscute? Răspunsul este evident. Pentru investitorii străini (desigur, din țările civilizate), aceste obiecte nu vor stârni decât interes anecdotic. Asemenea investiție este, de asemenea, neprofitabilă pentru oligarhii ruși, mai ales după ce aceștia și-au pierdut o parte semnificativă din economiile din cauza izolării federației ruse.
Există posibilitatea ca întreprinderile neprofitabile să nu-l poată interesa nici pe oligarhul și monopolistul local Viktor Gușan. Și cel mai probabil, el a fost cel care a permis vânzarea instalațiilor industriale de stat, deoarece controlează aproape întreaga economie a republicii nerecunoscute și prin el trec neoficial fluxurile financiare din federația rusă. Înseamnă oare că deținerea pieței de către Sheriff se va termina în curând? În acest caz, prăbușirea așa-numitului PMR este cu siguranță inevitabil. Nu doar în sectorul economic, ci și în cel politic, pentru că partidul de guvernământ “Renașterea” (singurul din parlament și care servește interesele lui Gușan) este format exclusiv din persoane asociate cu Sheriff.
Și totuși, cine va deveni „fericitul” proprietar al unui pachet de control în republica nerecunoscută? Este posibil ca nimeni și că absolut toți locuitorii din Transnistria vor suferi din cauza asta. Autoritățile Transnistriei s-au afundat într-o capcană, din care acum încearcă cu disperare să iasă. Următoarea etapă este distrugerea treptată a economiei subvenționate, evadarea guvernului de vârf și a celor apropiați lor (la urma urmei, nu mai există unde să hrănească), și ca urmare, sărăcirea totală a oamenilor și prăbușirea așa-zisei republici.
Poate fi evitat finalul? Întrebarea este retorică, pentru că căderea republicilor lumii ruse este inevitabilă.
