Pentru faptă și răsplată – un vechi proverb, prezent sub diferite formulări în majoritatea popoarelor. Cumva istoric s-a creat așa că, Rusia, deși de fiecare dată preia misiunea dificilă a “eroului” nobil, niciodată nu dorește să recunoască consecințele acțiunilor pe care le săvârșește. Exact așa se întâmplă în prezent și în Ucraina – deși toate sursele de propagandă rusească vorbesc despre faptul că militarii ruși sunt eroi, Rusia, totuși, nu dorește să recunoască, până la urmă, că duce un adevărat război împotriva Ucrainei.
Rușii ascund consecințele devastatoare a agresiunii pe care o aplică împotriva poporului ucrainean
În aceste 100 zile de război Rusia a demonstrat nu doar incapacitatea absolută a armatei sale, dar și incapacitatea de a recunoaște consecințele inumane a agresiunii sale. Mariupolul, de exemplu, a devenit un oraș-fantomă în urma bombardamentelor rusești. În același timp, Kremlinul spune că asta ucraineni se bombardează pe ei înșiși, sau că naziștii din batalionul Azov, în timp ce părăseau pozițiile, au adus orașului asemenea daune catastrofale.
Pe de altă parte paradoxul constă în faptul că tot propaganda rusească laudă militarii ruși pentru izbânde în același Mariupol, de exemplu. Păi, până la urmă, Rusia duce un război cu Ucraina, sau nu? Rusia aduce daune catastrofale infrastructurii civile, sau nu?
Scopul Kremlinului – de a poziționa agresiunea Rusiei ca act de eroism și altruism
Să nu uităm și de cetățenii ruși, o bună parte din care, aflând ce, de fapt, fac barbarii ruși în Ucraina, s-ar indigna și nu ar mai dori să susțină sistemul dictatorial nesănătos a lui Putin. Scopul propagandei, în acest sens, este de a nu permite ca rusul de rând să-și dea seama cum de fapt stau lucrurile în Ucraina – 100 de zile de război ne-au demonstrat și cât de bine se descurcă propaganda Kremlinului cu această misiune, chiar dacă, pe alocuri, este ipocrită și cinică.
De altfel, dacă cetățenii ruși ar vedea măcar o mică parte reală a acestei nobile “operațiuni militare” – reacția societății rusești poate fi una neprevăzută și necontrolată. Anume din acest considerent Moscova are mare grijă să livreze cetățenilor ruși doar informații comode: informații despre eroismul rușilor, despre profesionalismul acestora și, în principal, despre faptul că Rusia nu a lansat război împotriva Ucrainei, ci doar petrece o acțiune de eliberare a poporului ucrainean.
O altă linie a propagandei rusești este cea de negare a influenței sancțiunilor asupra vieții economice și sociale. Autoritățile nu ratează nicio ocazie pentru a accentua că sancțiunile nu afectează nicidecum viața rușilor, dar, pe de altă parte, nu ratează nicio ocazie de a negocia ridicarea acestor sancțiuni. Paradoxală polemică a Kremlinului, dacă nu chiar stranie.
Rușii încearcă să “blureze” definitiv apartenența vinei pentru războiul din Ucraina
În încercarea de a nu intra în istorie ca țară agresor, Rusia este gata pentru orice, doar pentru a reuși să eschiveze de responsabilitatea. Anume din acest considerent în spațiul public apar noi figuri (precum este Patrușev, de exemplu), care, cât de “straniu” nu ar fi, dar promovează aceeași polemică a Kremlinului – “Occidentul a declanșat acest război, noi doar de apărăm pe noi și eliberăm poporul ucrainean din mâinile fascismului”.
Subiectul fascismului, apropo, este unul simbolic pentru aceste 100 zile de război – Rusia, care încearcă prin toate modalitățile să acuze Ucraina de fascism și nazism, singură, de fapt, săvârșește acțiuni absolut similare cu cele, săvârșite de către Germania nazistă în cadrul celui de al doilea război mondial.
