Agresiunea rusească împotriva poporului ucrainean durează deja mai mult de 3 luni – perioadă, în care poporul ucrainean a dat dovadă de curaj și rezistență. Totodată, această perioadă a marca și anumite schimbări pentru țările vecine a Ucrainei, inclusiv, pentru Republica Moldova.
Neutralitatea Republicii Moldova – poziție controversată
În toată această perioadă Republica Moldova a mizat pe statutul său de neutralitate, această poziție dovedindu-se a fi una destul de controversată. Deși a acordat un ajutor umanitar considerabil refugiaților, acțiunile ulterioare a conducerii de la Chișinău generau diverse reacții.
Dintr-o parte, este ușor de înțeles încercarea Republicii Moldova de a rămâne neutră. Din altă parte, la fel de ușor poate fi înțeleasă reacția conducerii de la Kiev – în timp poporul ucrainean se află în prima linie de rezistență și oprește mișcarea militarilor ruși spre Uniunea Europeană, Moldova, efectiv, acționează destul de restrâns, limitându-se la ajutor umanitar, în frica și nedorința de a “stârni” o reacție agresivă a Kremlinului.
Aici ne putem aminti și despre epopeea celor 6 MIG-uri de la aeroportul din Mărculești. Conducerea de la Kiev a solicitat conducerii de la Chișinău respectivele avioane, dar a primit un refuz. De remarcat însă că MIG-urile s-au dovedit a fi în stare nefuncțională. Totodată, chiar și în acest context, reacția de nemulțumire a Kievului poate fi înțeleasă – refuzul inițial de a dona MIG-urile părea mai mult ca o încercare a guvernării de a evita orice “colț ascuțit” și de a nu stârni cumva supărarea Kremlinului.
Moscova, totuși supărată pe conducerea de la Chișinău
Deși conducerea Republicii Moldova dorea să păstreze cu orice preț neutralitatea țării (jertfind chiar și cu imaginea țării pe alocuri), Moscova, totuși, a găsit motive pentru a cataloga acțiunile conducerii PAS ca fiind neprietenoase. Aici remarcă și legea cu interzicerea simbolicii de război și a panglicii sf. Gheorghe, precum și amendarea ulterioară a liderilor din opoziție.
Polemica opoziției, apropo, tot a trecut prin anumite metastaze. Dacă la începutul războiului opoziția părea mai retrasă în afirmații și comentarii, în ultima perioadă polemica acesteia s-a aliniat tot mai mult cu polemica propagandei rusești. Atât Dodon, cât și ceilalți deputați din opoziție nu ratează nicio ocazie pentru raporta dificultățile economice și sociale prin care trece țara anume la incapacitatea guvernării.
Totodată, opoziția, probabil, nu-și dă seama că prin dificultăți similare trec și rușii – cetățenii statului pe care atât socialiștii, cât și comuniștii vor atât de tare să-l aducă și în Moldova. O activizare a opoziției s-a observat și după ce s-a ridicat subiectul de înarmare a Republicii Moldova – opoziția s-a pronunțat categoric contra.
Până la urmă, schimbarea polemicii opoziției era și de așteptat – deputații comuniști și socialiști au o misiunea specială aici – o misiune pur pro-Kremlin. Pentru aceștia războiul nu reprezintă o tragedie, ci mai curând o oportunitate de a demonstra încă o dată devotamentul față de conducerea de la Moscova și de a-și întări pozițiile în Parlamentul Republicii Moldova.
