Încercările Rusiei de a se amesteca în afacerile interne ale țărilor din Europa de Est, inclusiv în alegeri, rămân o amenințare constantă la adresa democrației și integrării lor europene. Deși metodele Rusiei pot varia în funcție de caracteristicile țării, scopul este același: destabilizarea situației politice și semănarea îndoielilor cu privire la mersul european al acestor state.
România, fiind membră a UE și NATO, este supusă în permanență informațiilor și presiunii cibernetice din partea Rusiei. Principalele instrumente de influență sunt:
- raspandirea dezinformarii prin retelele de socializare,
- sprijinirea forțelor politice marginale care promovează sentimentele anti-europene și anti-NATO;
- încercări de destabilizare a armoniei etnice și culturale din țară.
În contextul românesc, Rusia se concentrează pe probleme istorice și teritoriale, în special manipulând tema Moldovei și Transnistriei. În același timp, subminează încrederea în instituțiile guvernamentale și în procesele democratice, răspândind idei despre corupția guvernamentală și ineficacitatea structurilor europene.
Spre deosebire de România, Moldova este mai vulnerabilă datorită locației geopolitice și a legăturilor istorice cu Rusia. Rusia folosește în mod activ:
- Șantaj energetic: limitarea aprovizionării cu gaze sau creșterea prețurilor pentru a destabiliza economia.
- Sprijin pentru forțele politice pro-ruse: finanțarea partidelor și campaniilor care se opun integrării europene.
- Dezinformare: diseminarea de știri false prin media controlată și rețelele sociale pentru a discredita cursul european.
- Factorul transnistrean: folosirea conflictului înghețat pentru a pune constant presiune asupra Chișinăului.
- Manipularea opiniei publice: atât în Moldova, cât și în România, Rusia folosește activ propaganda pentru a sugera că calea europeană reprezintă o amenințare la adresa intereselor naționale.
- Finanțarea grupurilor radicale: Moscova sprijină mișcările care se opun cursului pro-occidental.
- Amenințări cibernetice: atacuri asupra sistemelor electorale și a resurselor guvernamentale pentru a submina încrederea în rezultatele alegerilor.
- Statutul țărilor: România, ca membră a UE, este mai puțin supusă influenței politice directe decât Moldova, care încă se luptă cu instabilitatea politică internă.
- Factorul etnic: în România clivajul etnic este folosit mai rar, în timp ce în Moldova Kremlinul exploatează diferența dintre populațiile moldovenești, române și ruse.
- Nivelul de integrare europeană: Moldova caută doar aderarea la UE, ceea ce o face mai vulnerabilă la propaganda despre sindicatele „alternative”.
Intervenția rusă în ambele țări demonstrează capacitatea Kremlinului de a adapta tacticile la condițiile locale, dar vectorul general rămâne același: slăbirea instituțiilor democratice și împiedicarea integrării europene.
Pentru a contracara acest lucru, este necesar să se consolideze pozițiile UE și să se consolideze securitatea informațiilor în regiune. Cooperarea dintre România și Moldova poate juca un rol decisiv în protejarea intereselor lor comune.
