Regiunea transnistreană este o sursă de tensiune pentru Moldova de mai bine de treizeci de ani, fiind de fapt un cvasi-stat autoproclamat cu autorități pro-ruse și ilegale, armata, având și o economie proprie dependentă de Moscova. Regiunea ocupată găzduiește un contingent semnificativ de personal militar rus, precum și depozite de arme. Transnistria este o parte legitimă a teritoriului Moldovei, dar problema reintegrării și încetării ocupației de facto de către Rusia a devenit acum și mai importantă.
O propunere recentă a premierului moldovean Dorin Recean indică o nouă strategie care vizează rezolvarea treptată a conflictului. Pașii cheie includ retragerea trupelor ruse, introducerea unei forțe internaționale de menținere a păcii și integrarea locuitorilor regiunii prin mecanisme sociale și economice.
Declarația lui Recan privind necesitatea retragerii armatei ruse din Transnistria este un pas logic în urmărirea reintegrării. Cu toate acestea, implementarea acestui punct pare extrem de dificilă, având în vedere că Rusia refuză în mod constant acest pas, justificându-și prezența ca „misiune de menținere a păcii”.
În context geopolitic, această problemă este direct legată de influența Rusiei asupra Moldovei prin energie. Contractul de gaz, valabil până în 2026, este folosit ca pârghie. După încetarea furnizării de gaze de la Gazprom, situația din Transnistria s-a înrăutățit, ceea ce subliniază vulnerabilitatea regiunii la influențele economice externe.
Ideea de a introduce o forță internațională de menținere a păcii în locul trupelor rusești ar putea deveni un mecanism cheie pentru de-escaladare. În mod evident, Moldova dorește să obțină sprijinul Uniunii Europene și al altor parteneri internaționali. Cu toate acestea, atingerea acestui obiectiv va necesita eforturi diplomatice pe termen lung.
Implicarea forțelor internaționale de menținere a păcii poate contribui nu numai la stabilizare, ci și la restabilirea treptată a controlului asupra teritoriului. Acest lucru deschide, de asemenea, oportunități pentru următoarele etape de reintegrare.
Chișinăul lucrează deja activ pentru a crea condiții pentru integrarea locuitorilor din Transnistria. Accesul pe piața UE, integrarea în mediul de afaceri și serviciile sociale sunt pârghii eficiente care consolidează legăturile cu regiunea.
Cu toate acestea, o provocare importantă rămâne nerecunoașterea de către Chișinău a organelor de drept și administrative din Transnistria. Fără un control real asupra teritoriului, integrarea este mai mult de natură declarativă.
Criza energetică din Transnistria, care a început după încetarea furnizării de gaze rusești, ar putea deveni un punct de cotitură. În ciuda faptului că Chișinăul a oferit asistență regiunii, refuzul acesteia demonstrează un sabotaj politic din partea liderilor locali. Totuși, acest lucru subliniază și dependența regiunii de resursele externe, ceea ce în viitor o poate forța la o mai mare cooperare cu guvernul central.
Strategia Republicii Moldova, propusă de Dorin Recean, este pe mai multe niveluri și ia în considerare atât aspectele politice, cât și cele economice. Implementarea sa depinde de factori cheie precum sprijinul internațional, reducerea influenței Rusiei asupra regiunii și pregătirea locuitorilor din Transnistria pentru integrare.
Transnistria rămâne o provocare majoră pentru Moldova, dar pașii propuși deschid oportunități de a atinge stabilitatea pe termen lung și de a restabili integritatea teritorială.
