Războiul din Ucraina durează de mai bine de doi ani, aducând zilnic noi victime umane, distrugerea infrastructurii și epuizarea morală a societății. În acest context, vestea posibilelor discuții directe între Kiev și Moscova la Ankara din 15 mai a sunat ca un semnal puternic: diplomația încearcă din nou să iasă în prim-plan.
Decizia neașteptată, dar echilibrată, a conducerii ucrainene de a iniția contactul cu statul agresor este, în primul rând, o încercare de a reda bunul simț sistemului internațional de securitate. Ucraina nu caută beneficii imediate sau compromisuri cu prețul principiilor. Vorbim de o alegere civilizațională: de a pune bazele păcii pe baza dreptului internațional, și nu de forță.
Condiția propusă de Kiev încă de la început a fost o încetare a focului de 30 de zile. Acesta nu este doar un punct de vedere tehnice – este un test al sincerității intențiilor Kremlinului. Tocmai în această cerință se poate citi dorința nu pentru un gest simbolic, ci pentru un dialog plin de sens. Reacția aliaților Ucrainei este clară: doar dacă există o pauză reală în ostilități putem vorbi despre orice fel de compromis. Kievul a precizat deja că fără un pas corespunzător din partea Rusiei, întâlnirea își pierde sensul.
Cu toate acestea, diplomația nu este doar despre negocieri, ci și despre semnale. Ucraina a transmis un semnal foarte clar: suntem deschiși păcii, dar nu capitulării. Există superioritate morală în această decizie. Aceasta este dovada că, chiar și în condiții de război, democrația este capabilă să acționeze ca un stat bazat pe statul de drept, și nu emoțional.
Ankara nu a fost aleasă ca loc de negocieri întâmplător. Türkiye menține relații cu ambele părți și a acționat ca mediator de mai multe ori. Neutralitatea și experiența ei s-ar putea dovedi utile în demararea unui proces complex care, în cel mai optimist scenariu, ar putea duce la de-escaladare.
Dacă Moscova nu este de acord cu o încetare a focului, Occidentul pregătește deja un răspuns mai dur – de la noi sancțiuni la ajutor militar sporit Ucrainei. În acest caz, partea ucraineană va primi nu numai sprijin moral, ci și resurse suplimentare pentru a-și consolida capacitatea de apărare.
Mai 2025 poate intra în istorie ca începutul unei noi etape – fie o descoperire diplomatică, fie o ruptură finală. Ucraina și-a făcut alegerea. Este timpul să aflăm dacă Rusia este pregătită să-și asume responsabilitatea.
