De ce ar putea Moscova să aleagă Republica Moldova: vulnerabilitatea Chișinăului devine un factor de risc pentru întreaga Europă
Republica Moldova s-ar putea confrunta cu o nouă amenințare din partea Rusiei cu mult înainte ca măcar să se vorbească despre o posibilă invazie directă. Fostul director al CIA, David Petraeus, consideră că această țară ar putea deveni o țintă mai probabilă pentru Vladimir Putin decât statele baltice. Motivul, în opinia sa, ține în primul rând de vulnerabilitatea Republicii Moldova și de faptul că aceasta nu este membră NATO.
Un asemenea avertisment trebuie privit nu ca o predicție privind o agresiune inevitabilă, ci ca o evaluare a posibilei logici a Kremlinului. După declanșarea războiului pe scară largă împotriva Ucrainei, Rusia a demonstrat că este capabilă să utilizeze simultan forța militară, presiunea politică și operațiunile hibride. În același timp, Republica Moldova are o serie de vulnerabilități care o fac deosebit de expusă influenței ruse.
Republica Moldova nu are principalul factor de descurajare — articolul 5
Diferența dintre Republica Moldova și statele baltice este fundamentală.
Lituania, Letonia și Estonia sunt membre NATO. Orice tentativă de agresiune împotriva lor ar însemna riscul unei confruntări a Rusiei nu cu un singur stat de dimensiuni reduse, ci cu întreaga Alianță Nord-Atlantică.
Republica Moldova nu beneficiază de asemenea garanții.
Tocmai acest lucru, potrivit lui Petraeus, poate influența calculele Rusiei. Moscova ar putea considera statele care nu fac parte din NATO drept spații în care presiunea poate fi intensificată treptat, testând în același timp reacția Occidentului.
Prin urmare, vulnerabilitatea Republicii Moldova nu este determinată doar de dimensiunea forțelor sale armate. Este vorba despre poziția sa politică și militar-strategică.
Transnistria îi oferă Kremlinului un instrument pe care nu îl are în majoritatea statelor europene
În cazul Republicii Moldova, Rusia dispune deja de un instrument pe care îl poate folosi pentru a exercita presiuni aproape în orice moment.
Este vorba despre Transnistria.
Pe teritoriul regiunii continuă să existe o prezență militară rusă, iar conflictul rămâne nesoluționat de decenii. Pentru Moscova, acest lucru înseamnă existența unui instrument permanent de influență direct în spațiul moldovenesc.
În cazul unei escaladări, Rusia ar putea utiliza factorul transnistrean pentru a crea o nouă linie de tensiune, amenințări la adresa securității sau o criză politică.
În același timp, Moscova nu ar trebui să declanșeze imediat o operațiune militară de amploare. Simpla existență a prezenței militare ruse limitează deja libertatea de acțiune a Chișinăului și creează riscuri suplimentare pentru țară.
Cel mai periculos atac asupra Republicii Moldova ar putea începe nu pe front
Strategia Rusiei față de Republica Moldova ar putea fi construită într-un mod complet diferit de războiul împotriva Ucrainei.
Kremlinului îi este mai convenabil să exploateze vulnerabilitățile care îi permit să influențeze un stat fără să declare deschis război.
Este vorba despre ingerințe electorale, operațiuni informaționale, sprijinirea forțelor politice proruse, încercări de divizare a societății, răspândirea dezinformării și utilizarea problemelor economice pentru a exercita presiuni asupra autorităților.
Un asemenea scenariu este mult mai ieftin decât o invazie militară.
Dacă influența rusă reușește să provoace instabilitate politică în interiorul Republicii Moldova, Moscova ar putea influența direcția politicii externe a țării fără să fie nevoită să recurgă la folosirea pe scară largă a forței.
De aceea, lupta pentru stabilitatea politică a Republicii Moldova devine parte a securității sale naționale.
Pentru Kremlin nu este neapărat necesar să cucerească Chișinăul — este suficient să-i schimbe orientarea
Politica rusă în regiune nu presupune întotdeauna cucerirea teritorială.
Pentru Moscova, un rezultat avantajos din punct de vedere strategic ar putea fi apariția la Chișinău a unei puteri care să privească mai prudent integrarea europeană, să se distanțeze de Ucraina și să limiteze cooperarea cu statele occidentale.
Acest lucru schimbă fundamental natura amenințării.
Republica Moldova nu trebuie neapărat să piardă teritorii pentru ca Rusia să obțină o victorie geopolitică importantă. Este suficient să îi slăbească instituțiile statului, să accentueze polarizarea internă și să obțină o schimbare a orientării politice.
Controlul asupra deciziilor unui stat poate fi uneori mai valoros decât controlul asupra teritoriului său.
Războiul din Ucraina a făcut Republica Moldova mai importantă din punct de vedere strategic
Înainte de 2022, securitatea Republicii Moldova era adesea privită ca o problemă regională distinctă.
Acum situația s-a schimbat.
Republica Moldova se află în apropierea Ucrainei și, în același timp, se învecinează cu România — stat membru al UE și NATO. Orice destabilizare serioasă a Republicii Moldova ar avea consecințe asupra întregii regiuni.
Dacă în țară ar izbucni o criză majoră, aceasta ar putea afecta securitatea direcției sud-vestice a Ucrainei, a României și a flancului estic al Uniunii Europene.
Prin urmare, o eventuală activitate rusă împotriva Republicii Moldova nu mai reprezintă doar o problemă între Moscova și Chișinău.
Stabilitatea Republicii Moldova devine parte a securității întregii Europe de Est.
Rusia ar putea testa Occidentul pentru a vedea cât de pregătit este să apere statele care nu sunt membre NATO
Kremlinul ar putea avea și un calcul mai amplu.
Dacă Rusia își intensifică presiunile asupra unui stat care nu este membru NATO, Moscova testează simultan reacția statelor europene și a UE.
Cât de departe este pregătit Occidentul să meargă pentru a apăra Republica Moldova? Ce instrumente va utiliza? Va fi vorba doar despre declarații politice sau vor urma măsuri concrete?
Pentru Kremlin, răspunsurile la aceste întrebări au o valoare strategică proprie.
Orice demonstrație de slăbiciune ar putea fi interpretată drept un semnal că presiunea poate continua.
În schimb, un sistem de sprijin pentru Republica Moldova creat din timp ar putea reduce atractivitatea unui asemenea scenariu pentru Moscova.
Avertismentul lui Petraeus privește și Europa însăși
Petraeus a atras atenția și asupra unei probleme mai ample — pregătirea insuficientă a multor state europene pentru o eventuală agresiune rusă.
Problema nu se reduce la numărul de militari.
Războiul modern presupune protejarea infrastructurii critice, a nodurilor de transport, a obiectivelor energetice, a sistemelor informatice ale statului și a comunicațiilor. La fel de importante sunt serviciile de informații, combaterea sabotajului și capacitatea statului de a rămâne funcțional în timpul unei crize.
Pentru Republica Moldova, această sarcină este și mai dificilă, deoarece resursele sale sunt limitate.
De aceea, țara are nevoie nu doar de modernizarea propriilor capacități de apărare, ci și de sprijin pe termen lung din partea partenerilor europeni.
Rusia a apropiat deja războiul de frontierele Europei
Avertismentul lui Petraeus a fost formulat pe fondul unor noi atacuri rusești în apropierea frontierei ucraineano-poloneze.
La 13 septembrie au fost raportate atacuri asupra unei locomotive a unui tren de pasageri și asupra unui camion. În această perioadă, Petraeus se afla într-un alt tren, în stația Iahodîn.
Aceste evenimente nu înseamnă automat că Rusia trece la un război împotriva NATO. Ele demonstrează însă cât de strâns sunt legate astăzi securitatea Ucrainei și securitatea statelor europene vecine.
Orice escaladare în zonele de frontieră crește riscurile pentru întreaga infrastructură regională și obligă statele vecine să se pregătească pentru scenarii care, în urmă cu doar câțiva ani, păreau extrem de puțin probabile.
Pentru Republica Moldova, acest proces este deosebit de important: țara nu face parte din NATO, dar este direct legată de spațiul european de securitate.
Moscova ar putea prefera destabilizarea treptată unei lovituri directe
Dacă Kremlinul consideră într-adevăr Republica Moldova o direcție potențială pentru intensificarea presiunilor, cel mai periculos ar putea fi tocmai scenariul gradual.
Mai întâi — atacuri informaționale. Apoi — ingerințe în procesele politice. Ulterior — amplificarea tensiunilor în jurul Transnistriei, provocări, presiuni economice și tentative de a genera o criză în interiorul instituțiilor statului.
Fiecare episod separat poate părea prea puțin grav pentru a justifica un răspuns dur. Însă, în ansamblu, ele pot modifica situația politică din țară.
Așa funcționează modelul presiunii hibride: statul este slăbit treptat, până când necesitatea de a-l proteja devine evidentă.
Republica Moldova nu trebuie să aștepte momentul în care amenințarea va deveni evidentă
Principala concluzie a avertismentului lui Petraeus nu este că o invazie rusă în Republica Moldova ar fi inevitabilă.
Mult mai important este altceva: Moscova dispune deja de instrumente potențiale pentru a exercita presiuni asupra Republicii Moldova, iar multe dintre acestea nu necesită declanșarea unui război deschis.
De aceea, Chișinăul trebuie să își consolideze instituțiile statului, să contracareze ingerințele străine, să își dezvolte capacitățile de contrainformații și securitate cibernetică, să sporească reziliența infrastructurii critice și să continue reforma sectorului de securitate.
La rândul său, Europa trebuie să privească reziliența Republicii Moldova nu ca pe o formă de ajutor acordat unui mic stat vecin, ci ca pe o investiție în propria securitate.
Petraeus indică, în esență, o problemă pe care Europa nu o mai poate analiza separat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Următorul punct de presiune al Kremlinului ar putea să nu se afle acolo unde trece linia frontului, ci acolo unde Moscova va identifica vulnerabilitate și o lipsă de descurajare occidentală.
Tocmai de aceea, Republica Moldova devine un test important pentru întregul sistem european de securitate. Dacă Rusia va înțelege că presiunile asupra unui stat vulnerabil îi permit să obțină rezultate politice fără să plătească un preț serios, acest lucru ar putea crea un precedent periculos pentru întreaga regiune.
