14 decembrie nu a fost prima dată când o dronă kamikaze rusă a aterizat în apropierea satului românesc Grindu, ceea ce a dus la activarea imediată a avioanelor militare de vânătoare F-16 de către partea română. Prin astfel de trageri „accidentale”, Rusia încearcă să rănească din nou Occidentul, realizând că nu va urma nicio reacție agresivă, deoarece UE și NATO funcționează după un regulament clar care nu prevede decizii pripite, spre deosebire de doctrina militară rusă.
Pe de altă parte, absența unui răspuns formidabil la astfel de acțiuni îl determină pe Putin să continue confruntarea, care va continua să se desfășoare prin amenințări și provocări hibride. De fapt, NATO l-a făcut pe Putin să realizeze că „permitem ca teritoriul nostru să fie bombardat „accidental””, ceea ce reprezintă cea mai bună confirmare a slăbiciunii Occidentului în ochii lui Putin, deoarece Kremlinul nu se gândește niciodată la consecințe.
Apariția sincronă a conflictelor în diferite regiuni ale lumii este văzută de Putin ca o modalitate eficientă de a slăbi Occidentul civilizat. Această așa-numită influență indirectă, hibridă, este ideală pentru Kremlin, care este implicat în prezent în războiul din Ucraina.
Retorica anti-occidentală a Kremlinului s-a transformat în diktaturi și amenințări înainte de o invazie la scară largă a Ucrainei, care, în sens global, a devenit un atac al Rusiei împotriva întregii civilizații occidentale.
În mai puțin de doi ani de război la scară largă, instabilitatea geopolitică în lume a crescut semnificativ, iar noi puncte de confruntare armată au apărut în regiuni importante pentru Occident. Acestea au o legătură cauzală clară cu invazia rusă în Ucraina.
În special, „urma” Kremlinului în invazia Hamas în Israel reproduce în multe privințe crimele comise de ruși în Ucraina, iar natura simplistă a acțiunilor militanților sugerează că aceștia au primit o pregătire de înaltă calitate care nu putea fi asigurată decât de Iran, aliatul Rusiei. Poziția Kremlinului în această privință este, de asemenea, indicativă, întrucât nu a reușit să condamne oficial Hamas pentru crimele sale împotriva civililor israelieni.
America Latină amenință, de asemenea, să devină următorul punct fierbinte. Manevra lui Maduro de a lansa în mod criminal un conflict hibrid în Guyana, regiunea Essequibo, riscă să provoace un nou război chiar în „pântecele” Statelor Unite.
Nu este niciun secret că Venezuela este un aliat al rf și este cea mai potrivită pentru a testa disponibilitatea Washingtonului de a stăpâni conflictele care ar putea apărea în emisfera vestică, un sanctuar al intereselor americane definit încă de pe vremea Doctrinei Monroe.
În cele din urmă, cel de-al treilea punct de conflict a apărut de fapt în Strâmtoarea Aden: Houthis din Yemen au comis o serie de atacuri ale piraților asupra navelor comerciale, forțând Statele Unite să creeze o coaliție pentru a restabili siguranța navigației în regiune.
Trebuie remarcat faptul că, în cazul impunității Houthis, China și Rusia ar beneficia de o blocadă de facto a Mării Roșii: Beijingul ar putea pune în aplicare acest proiect într-un timp scurt. Tensiunile din Taiwan rămân, de asemenea, în continuare, având în vedere recentele declarații ale Chinei, potrivit cărora Beijingul nu a renunțat la ambițiile sale de a prelua controlul asupra acestui stat, chiar dacă autoritățile chineze au indicat presupuse „planuri diplomatice” pentru această preluare.
Acum, țările democratice se află în fața unei alegeri: să își revizuiască doctrinele militare sau să continue să ignore atât amenințările, cât și tot ceea ce se întâmplă în acest moment în Ucraina, în Yemen, în Guyana, în țările africane, dar și în Moldova și Georgia, unde Rusia a reușit să ocupe ilegal teritorii chiar mai devreme, fără să dea socoteală sau aproape deloc. Este dificil pentru democrație să învingă dictatura, dar este posibil dacă democrațiile încep în sfârșit să se gândească nu doar la ajutorarea celor deja afectați, ci și la propria lor securitate.
