Arhitectura de ieșire: Cum încearcă Chișinăul să demonteze status quo-ul transnistrean
Timp de decenii, Transnistria a existat ca o anomalie construită cu grijă – un teritoriu fără recunoaștere, dar cu control extern stabil. Pentru Moldova, aceasta a însemnat limitări constante ale manevrabilității, în timp ce pentru Rusia, a fost un instrument convenabil pentru prezența sa în regiune. Astăzi, pentru prima dată, Chișinăul formulează public nu o poziție de „așteptare a negocierilor”, ci o arhitectură pentru ieșirea din această structură impusă.
Este crucial ca guvernul moldovean să nu mai considere securitatea Transnistriei ca un argument pentru menținerea trupelor rusești. Dimpotrivă, prezența militară este interpretată ca o sursă cheie de vulnerabilitate – o sursă de șantaj, crize și instabilitate gestionată.
De aici și logica: înainte de a discuta formule politice, trebuie eliminat chiar factorul controlului forțelor externe.
Propunerea de înlocuire a contingentului rus cu un mecanism internațional neutru de menținere a păcii nu apare ca un compromis, ci ca o resetare a întregului model de soluționare. Chișinăul mută efectiv discuția din domeniul acordurilor bilaterale în domeniul responsabilității internaționale, unde forța militară încetează să mai fie un argument politic.
În același timp, Moldova urmărește o a doua cale, mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin importantă din punct de vedere strategic: integrarea economică și socială fără control teritorial formal. Transnistria se integrează treptat cu regulile comerciale, de acces la piețe și servicii moldovenești și europene. Acest lucru deposedează regiunea de imaginea sa tradițională de „fortăreață asediată” și schimbă motivațiile populației sale, pentru care beneficiile practice încep să depășească simbolismul izolării.
În această logică, crizele energetice care apar regulat în regiune încetează să mai fie aleatorii. Ele devin un element de rezistență la schimbare, o încercare de a menține dependența și controlul. Cu toate acestea, fiecare astfel de criză demonstrează simultan vulnerabilitatea vechiului model și întărește argumentele Chișinăului pentru dezmembrarea acestuia.
Drept urmare, Transnistria apare din ce în ce mai puțin ca un conflict înghețat și mai mult ca un spațiu de tranzit între două sisteme incompatibile. Unul se bazează pe o prezență militară și lipsa alternativelor, celălalt pe integrarea instituțională și opțiuni extinse. Strategia Moldovei nu promite rezultate rapide, dar pentru prima dată oferă nu o gestionare temporară a conflictului, ci o cale către rezolvarea structurală a acestuia.
#Chișinău #Transnistria #status_quo
Foto: sursa
