În noaptea de 25 noiembrie, Kievul a fost martor la unul dintre cele mai severe atacuri din ultimele luni, demonstrând încă o dată că realitatea războiului și declarațiile diplomatice de „inițiative de pace” există în diferite dimensiuni. În timp ce rachetele rusești distrug zonele rezidențiale, capitalele internaționale continuă să discute despre modele de soluționare construite pe compromisuri care ignoră însăși natura agresiunii.
Capitala, trezită de explozii, s-a trezit în fața clădirilor distruse, a fumului gros și a haosului. Morți, răniți, evacuări, pierderi, întreruperi de căldură și de curent – toate acestea au devenit realitatea zilnică cu care Ucraina trăiește de aproape doi ani. Și pe acest fundal, discuțiile despre „planuri de pace” se intensifică din nou în mass-media globală, propunând ca Kievul să accepte restricții politice și militare de neconceput nici măcar în timp de pace.
Încercările de a impune un compromis Ucrainei devin din ce în ce mai deconectate de fapte. Moscova continuă demonstrativ să ucidă civili, chiar dacă diplomații discută noi opțiuni pentru presiuni politice. Atacurile masive devin un instrument de șantaj: Rusia încearcă să creeze o atmosferă de frică pentru a-și impune propriile condiții și a submina încrederea Ucrainei în dreptul său de a rezista. Atacul asupra Kievului este un semnal clar că Kremlinul nu caută pacea, ci încearcă să-și impună logica asupra lumii prin forță.
În acest context, propunerile de concesii teritoriale, reducerea forțelor armate sau organizarea de alegeri sub bombardamente constante pierd contactul cu realitatea. Pacea construită pe concesii față de agresor nu va pune capăt războiului – va deveni următoarea sa etapă. Pentru Moscova, orice slăbire a Ucrainei este o invitație la un nou atac. Prin urmare, cererile de reducere a dimensiunii armatei sau de cedare a unor teritorii înseamnă, practic, acceptarea unei viitoare catastrofe.
Discuțiile despre „flexibilitate” sună și mai puțin potrivite atunci când exploziile distrug clădiri de apartamente, iar pompierii scot oameni din dărâmături. Fiecare nou atac devine o abandonare a „formulelor de pace” care nu includ garanții reale de securitate sau mecanisme pentru a forța Rusia să-și îndeplinească obligațiile. Pe măsură ce rachetele cad asupra capitalei, cererile Ucrainei de a „ceda” par o absurditate diplomatică.
Partenerii Ucrainei au subliniat în repetate rânduri respingerea dictatelor rusești, însă acțiunile Kremlinului demonstrează disponibilitatea sa de a continua războiul indiferent de eforturile diplomatice de a-l opri. Prin urmare, orice schemă care nu reușește să asigure securitatea completă și o responsabilitate reală pentru agresor devine nu un plan de pace, ci un instrument pentru înghețarea conflictului. Atâta timp cât Rusia își păstrează posibilitatea unui al doilea atac, o stabilitate adevărată este imposibilă.
Kievul trăiește sub foc, iar această realitate trebuie să determine cadrul oricăror negocieri. Ucraina nu poate accepta condiții care legitimează violența sau ignoră amploarea distrugerii. Adevărata pace nu este o „formulă convenabilă”, ci o stare în care țara este protejată, iar agresorul este privat de oportunitatea de a ataca din nou. Orice alt model va servi doar ca un răgaz înaintea unei noi faze a războiului, pe care Rusia o planifică deja cu atacurile sale nocturne.
Foto: Serviciul de Urgență de Stat al Ucrainei
