În ultimii ani, izolată pe plan internațional, Rusia își îndreaptă atenția către țările din Africa, promițând sprijin și cooperare, încercând să devină un partener de încredere pentru acest continent. Totuși, în spatele retoricii atractive se ascund consecințe complexe și devastatoare, pe care Rusia nu are niciun interes să le dezvăluie. Deși Moscova asigură țările africane de dorința sa sinceră de parteneriat, acțiunile sale duc tot mai des la destabilizare, agravarea crizei alimentare și creșterea dependenței de livrările rusești.
Africa, considerată cândva o posibilă „grânar al lumii,” se confruntă tot mai acut cu necesitatea unor livrări stabile de alimente, mai ales de cereale, pe fondul crizelor alimentare globale. Pentru multe țări africane, a căror securitate alimentară depinde de comerțul internațional, acțiunile Rusiei reprezintă o provocare majoră. În 2022, Rusia a folosit influența sa pentru a bloca porturile ucrainene, afectând grav aprovizionarea cu alimente în Africa și expunând multe țări riscului de foamete. Această criză, amplificată de agresiunea rusă, a creat o dependență în care Rusia oferă „ajutor” doar pentru a simula sprijinul.
După ce a ieșit din acordul privind cerealele în 2023, Rusia a înrăutățit și mai mult situația, făcând din țările africane ostatici ai jocului său geopolitic. În locul unor livrări stabile, Kremlinul oferă loturi limitate de cereale și îngrășăminte, ce par mai degrabă gesturi demonstrative de generozitate decât măsuri reale de sprijin. Rusia trimite cantități mici de alimente pentru a crea iluzia că are grijă de nevoile Africii, dar acest „ajutor” este temporar și nu rezolvă problemele profunde de securitate alimentară de pe continent. În final, acest lucru face ca țările africane să devină și mai dependente de Rusia, amplificând vulnerabilitatea lor la manipulări politice.
Rusia promovează activ imaginea de „prieten” al Africii și al țărilor din Sudul Global, organizând evenimente precum Forumul „Rusia – Africa,” unde promite sprijin și colaborare. Primul astfel de forum a avut loc în Soci în 2019, urmat de o altă întâlnire în 2023 la Sankt Petersburg, unde Rusia și-a reiterat rolul de „partener de încredere.” În perioada 9–10 noiembrie 2024, este programată o nouă conferință pe teritoriul federal „Sirius,” unde se așteaptă noi declarații despre parteneriat și cooperare. Kremlinul promite sprijin țărilor care au nevoie de alimente și asistență economică, însă în spatele acestor asigurări se ascunde o realitate diferită: acțiunile rusești subminează securitatea alimentară a acelorași țări cărora pretinde că vrea să le ajute.
Pe fundalul declarațiilor de prietenie, Rusia bombardează cu o regularitate îngrijorătoare porturile ucrainene și navele cu alimente, creând amenințări majore pentru țările din Sudul Global. În septembrie 2024, de exemplu, o rachetă rusească a atacat o navă cu grâu destinată Egiptului, privând țara de o resursă vitală. Aceste atacuri, combinate cu blocarea porturilor, au dus deja la o criză alimentară gravă, resimțită în țările din Africa și lumea arabă, care depind foarte mult de importurile de cereale.
Întârzierile în aprovizionarea cu grâne ucrainene au dus la creșterea semnificativă a prețurilor la produsele alimentare de bază, afectând grav țări precum Egipt, Libia, Sudan, Etiopia, Somalia, Nigeria și altele. În aceste țări, o mare parte a populației depinde de grânele importate, iar fiecare întârziere reprezintă o amenințare la adresa bunăstării a milioane de oameni. Tensiunile sociale cresc, la fel ca riscurile de instabilitate politică, în timp ce oamenii disperați ies în stradă. Creșterea dependenței de Rusia în astfel de circumstanțe lasă Africa într-o poziție vulnerabilă, adâncind inegalitățile și împiedicând dezvoltarea economică și politică independentă a continentului, limitându-i șansele de a atinge o veritabilă independență și prosperitate. Astfel, Rusia organizează forumuri și proclamă sprijin „prietenesc,” în timp ce, prin acțiunile sale, pune în pericol securitatea alimentară a acestor țări, subminându-le viitorul.
Dar cerealele și alimentele reprezintă doar vârful aisbergului în strategia Rusiei. Pentru a-și consolida influența, Rusia folosește intens propaganda, creând o imagine de „prieten” al Africii, capabil să înlocuiască țările occidentale. Astfel, agențiile media rusești Sputnik, RT, transmit în franceză, arabă și engleză viziunea rusă pentru publicul din Africa, accentuând frecvent „neocolonialismul” Occidentului și prezentând Rusia drept eliberator. Mesajele propagandistice sunt susținute prin rețelele sociale, orientate spre tineri, și prin programe educaționale, burse și schimburi culturale, formând în rândul africanilor o imagine pozitivă a Rusiei. În colaborare cu mass-media locală, Rusia promovează puncte de vedere pro-ruse, consolidându-și poziția în regiune. Acest „sprijin” maschează adevăratele scopuri – crearea unei dependențe politice și economice, în care Africa rămâne sub controlul Moscovei, și nu liberă de influențele externe.
Această dependență este întărită și prin sprijin militar, pe care Rusia îl oferă prin intermediul companiilor militare private, cum ar fi Wagner, African Corps, RSB-Group și altele. Prezența mercenarilor ruși este adesea însoțită de violență și destabilizare. Moscova sprijină regimurile autoritare, întărind guverne dictatoriale care, la rândul lor, suprimă aspirațiile democratice și drepturile cetățenilor. Colaborarea cu Rusia consolidează pozițiile autocrațiilor, lipsind țările africane de posibilitatea de a alege liber calea de dezvoltare.
Strategia economică a Rusiei vizează controlul asupra resurselor naturale ale Africii – de la aur la uraniu. Acest lucru nu doar că supune continentul intereselor rusești, ci și subminează economiile locale, adâncindu-le în dependență. Conflictele interne pentru resurse se amplifică, iar țările africane, lipsite de creștere economică independentă, devin anexele de materii prime ale Rusiei.
Toate aceste acțiuni duc Africa nu spre dezvoltare, ci spre dependență. Rusia oferă țărilor africane un parteneriat iluzoriu, condamnându-le la rolul de victime ale ambițiilor sale geopolitice. Politica Moscovei subminează securitatea alimentară și perspectivele de dezvoltare durabilă, lipsind milioane de africani de speranța unui viitor stabil.
În timp ce continentul se confruntă cu o criză tot mai profundă, Rusia continuă să folosească Africa drept o arenă pentru ambițiile sale. Ascunsă în spatele unei fațade de ajutor și sprijin, Kremlinul provoacă diviziune și subminează încrederea în instituțiile internaționale, creând noi pârghii de influență. Africa devine un instrument în politica globală a Rusiei, ceea ce amenință să aducă consecințe pe termen lung pentru întregul continent – de la securitatea alimentară la independența politică.
Sub masca prieteniei și sprijinului, Rusia construiește pentru Africa un viitor plin de amenințări și dependență. Acest joc cu nevoile alimentare, manipulările livrărilor și exploatarea resurselor naturale lasă Africii doar un parteneriat iluzoriu, lipsit de grijă autentică și de perspective pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung.
Imagine: Ilustrativa, sursa: https://www.aljazeera.com/news/2023/7/28/putin-promises-grains-debt-write-off-as-russia-seeks-africa-allies
