Odată ce a ajuns la putere, Vladimir Putin a brutalizat milioane de persoane în timp ce la Kremlin a instaurat tirania. Cu toate acestea, Rusia fără Putin va aduce cu sine un nou tip de haos: o luptă acerbă demnă de o piesă de Shakespeare, lideri regionali dezlănțuiți și o miză uriașă: arsenalul nuclear al Rusiei, scrie Politico, citat de sursă.
Deocamdată, puțini oameni doresc să vorbească public despre cum va arăta Rusia după Putin, nevrând să pară că vor să se amestece în politicile interne ale altor state.
În privat, însă, țările și analiștii din Occident își fac scenarii despre cum vor sta lucrurile când Putin, fără îndoială, va pleca de la putere – și despre felul în care aliații Ucrainei ar trebui să reacționeze. „O să mă abțin să speculez prea mult despre situația politică internă din Rusia”, a spus săptămâna trecută secretarul-general al NATO Jens Stoltenberg, când a fost întrebat despre felul în care alianța se pregătește pentru posibilitatea ca Putin să nu mai fie la conducere.
„Indiferent de ce ar indica diverse analize, cred că ceea ce trebuie noi să facem la NATO este să ne pregătim pentru toate eventualitățile și, în privința Ucrainei, să fim pregătiți să continuăm să îi sprijinim”, a mai spus liderul alianței.
Un consens există, totuși: nu va fi o tranziție curată, iar asta va ridica nenumărate semne de întrebare ce ar putea să provoace tensiuni între aliați. Cât de mult poate – și ar trebui – NATO să influențeze procesul de succesiune la putere? Ce ar trebui să facă alianța dacă una dintre republici se desprinde de Federația Rusă? Ce legături ar trebui formate cu succesorul lui Putin?
„Nu ar trebui să ne facem iluzii că ceea ce va urma imediat este democrația”, a spus Laurie Bristow, fost ambasador britanic în Rusia. „Vor urma probabil vremuri tulburi.”
Cât de sigură este poziția lui Putin? Lupta sângeroasă pentru putere de la Kremlin
Pentru moment, Putin este în siguranță. El controlează în continuare aparatul de stat, iar armata execută ordinele sale criminale în Ucraina. Însă, invazia militară, care merge tot mai prost pentru Putin, i-a slăbit imaginea și pe plan intern și a adâncit incertitudinile legate de cine va prelua puterea la Kremlin și în ce fel.
„Pentru a gestiona o succesiune stabilă atunci când va veni vremea – un moment care în viziunea lui Putin va fi ales de el – ai nevoie de acceptul unei mari părți a elitei”, a spus Bristow, trimisul Marii Britanii la Moscova în perioada 2016-2020.
„Ceea ce au făcut acum este să distrugă acest consens”, a spus fostul ambasador, care a subliniat faptul că acum are loc o luptă pentru putere în interiorul Kremlinului. Această luptă ar putea deveni sângeroasă odată ce cea mai importantă poziție de la Kremlin va rămâne vacantă.
Cel mai probabil scenariu este în continuare o „tranziție blândă” în cercul restrâns al consilierilor lui Putin, potrivit fostului oficial de rang înalt al Statelor Unite și NATO Alexander Vershbow, care a admis însă că înlăturarea de la putere a tiranilor poate să semene haos.
„Ar putea fi instabilitate internă și lucrurile pot deveni foarte imprevizibile în sistemele autoritare, în dictaturile personaliste.” Bristow, fostul ambasador britanic, a avertizat puterile occidentale să stea departe de astfel de lupte de succesiune: „Cred că trebuie să ne recunoaștem limitele abilității noastre de a influența aceste rezultate.”
Arsenalul nuclear – simbol al puterii după care tânjesc toți candidații la tronul de la Kremlin
Arsenalul nuclear a fost de mult timp o sursă a puterii Rusiei pe plan internațional și o componentă dominantă a imaginii sale globale. Într-o perioadă de nesiguranță în rândul elitei de la Kremlin, acest arsenal ar putea deveni un simbol al puterii după care toți candidații tânjesc.
Există o posibilitate reală să aibă loc o competiție letală, care va include persoane ce încearcă să angreneze părți diferite ale armatei, în special Direcția Principală XII a Ministerului rus al Apărării – GUMO, care controlează arsenalul nuclear al Rusiei, potrivit lui William Alberque, fost director al centrului de control al armelor din cadrul NATO.
Guvernul rus se teme de mult timp de riscul fragmentării federației, iar un gol de putere la Kremlin ar putea fi văzut ca o ocazie perfectă pentru liderii locali cu ambiții politice mai mari decât postul pe care îl ocupă de a câștiga de pe urma haosului succesorial.
În cazul unei astfel de lupte între facțiuni interne, toate privirile se îndreaptă spre Ramzan Kadîrov, liderul brutal al Ceceniei. „Va sprijini el una dintre părțile implicate în luptă? Sau va zice: ‘Mi-a ajuns un deceniu de subvenții rusești – acum hai să ne desprindem și probabil că voi putea conduce Cecenia și Daghestan, pot să am propriul meu imperiu aici’”, a spus Alberque, care este acum directorul Institutului Internațional pentru Studii Strategice. În mod ironic, invazia din Ucraina și decizia lui Putin de a anexa ilegal zonele din sudul și estul Ucrainei ar putea fi folosite ca exemplu de liderii separatiși din interiorul Federației Ruse care vor dori și ei să își redeseneze granițele, potrivit lui Vershbow.
„Rusia nu se schimbă niciodată”
Cu Putin dat jos de pe tronul Rusiei, unii oficiali, în special cei din vestul Europei, ar putea să o vadă ca pe o nouă ocazie de a „reseta” relațiile cu Moscova. SUA au încercat la începutul administrației Obama să ofere Rusiei un buton simbolic de „resetare”, însă relațiile dintre cele două țări s-au deteriorat și mai mult la scurt timp după aceea. Aripa de est a NATO ar deplora astfel de inițiative, argumentând că „Rusia nu se schimbă niciodată”, potrivit lui Alberque, și va face presiune pe aliați să nu renunțe la atitudinea mai agresivă adoptată de alianță de la începutul războiului din Ucraina.
„Rusia în versiunea cu un țar ca lider a fost aceeași ca Rusia în versiunea cu un secretar-general al Partidului Comunist ca lider și acum este la fel cu Vladimir Putin ca lider”, a spus ministrul polonez al apărării naționale, Mariusz Błaszczak. „Ceea ce e important din perspectiva noastră este să izolăm Rusia.” Momentan, nu există un succesor clar al lui Putin. Dar oficialii spun că se așteaptă la un regim cu o ideologie similară – sau una și mai extremă. Diferența va fi că Europa este acum mult mai puțin dependentă economic de Moscova, ceea ce va reduce principalul motiv pentru refacerea legăturilor.
„Am făcut multe progrese pentru a opri importurile din Rusia”, a spus un diplomat de top al UE. „Ar mai rămâne doar problema armelor nucleare, dar asta va fi în principal [preocuparea] americanilor.” „Doar o Rusie determinată să coopereze nu ar mai reprezenta un pericol pentru Europa”, a spus și ministrul ceh de externe Jan Lipavský.
Occidentul, între izolarea totală a Rusiei și implicarea populației de rând
Cu toate că cei mai mulți analiști cred că o Rusie cooperativă este departe de realitate, mai mulți oficiali au îndemnat guvernele occidentale să combine acțiunile de descurajare cu un efort pe termen lung de a include societatea civilă din Rusia. Alianța occidentală, potrivit lui Bristow, ar trebui să se gândească „cum să ajungă la societatea rusească de dincolo de Kremlin, la noua generație de politicieni, gânditori, intelectuali, profesori, afaceriști ruși pentru a le expune o viziune alternativă la cea pe care o trăiesc acum”. „După părerea mea, multă lume în Rusia și-ar dori asta”, a mai spus fost ambasador britanic la Moscova.
