Competiția strategiilor de pace: cum SUA și UE conturează viziuni diferite asupra viitorului Ucrainei
Discuția despre un posibil acord de pace în jurul Ucrainei trece la un nou nivel. Apariția unor propuneri europene noi, combinată cu negocierile în curs dintre Kiev și Washington, arată că marile centre de influență propun modele diferite de ordine postbelică, care reflectă propriile interese și propriile viziuni asupra securității.
Uniunea Europeană, conform documentelor recente, încearcă să consacre o abordare în care armata ucraineană rămâne numeroasă și capabilă să descurajeze o eventuală agresiune. O astfel de decizie indică faptul că la Bruxelles există convingerea că stabilitatea este imposibilă fără un potențial militar puternic al Ucrainei. În acest fel, UE renunță de facto la ideea demilitarizării ca și condiție a păcii.
Una dintre cele mai sensibile chestiuni rămâne viitorul Centralei Nucleare Zaporojie. Europa propune un model de control internațional, cu distribuirea energiei între părți – un pas care provoacă reacții contradictorii. Pentru unii, aceasta este o încercare de a reduce riscul unor noi crize, pentru alții – un precedent periculos care îi permite agresorului să își păstreze influența asupra unui obiectiv critic.
În privința NATO, europenii transmit un semnal mai prudent: prezența alianței pe teritoriul Ucrainei în timp de pace nu este avută în vedere. Acest lucru poate fi interpretat ca o încercare de a preveni o nouă escaladare în relația cu Moscova, păstrând totodată deschisă posibilitatea viitoarei integrări a Kievului în structurile euroatlantice.
Punctele suplimentare ale inițiativei europene includ ideea readmiterii Rusiei în formatele extinse de cooperare internațională, cu condiția îndeplinirii acordurilor, precum și organizarea de alegeri anticipate în Ucraina după semnarea înțelegerii. Ambele prevederi sunt percepute ca controversate: ele pot atât stimula procesul de reglementare, cât și crea noi provocări interne.
Între timp, la Geneva continuă un proces intens de negocieri între Kiev și administrația SUA. Partea americană declară că proiectul de acord trece prin numeroase revizuiri și că observațiile Ucrainei sunt luate în considerare. Totuși, primele scurgeri de informații apărute în presă au stârnit îngrijorare din cauza presupunerilor privind posibile cedări teritoriale și cerințe dure față de arhitectura politică a Ucrainei în perioada de după război.
Washingtonul subliniază că pacea trebuie să fie durabilă, dar în același timp caută să accelereze negocierile, ceea ce creează impresia unei presiuni asupra Kievului. Partea ucraineană afirmă că a reușit să corecteze o serie de puncte controversate și că pozițiile ei sunt acum mai bine auzite.
Pe acest fundal, Europa încearcă să demonstreze propria autonomie strategică. Abordarea sa presupune respingerea compromisurilor teritoriale, păstrarea dreptului Ucrainei de a adera în viitor la alianțe politico-militare și cerințe ferme de tragere la răspundere a Rusiei pentru crimele comise. Un astfel de model este perceput de multe capitale europene drept mai consecvent și mai sigur pentru viitorul regiunii.
Astfel, comunitatea internațională se confruntă cu o situație în care se conturează simultan mai multe concepte de pace concurente. Inițiativele americane, europene și cele neoficiale ale unor state individuale propun căi diferite de încheiere a războiului – de la compromisuri hibride până la formule de securitate calculată strategic.
În pofida divergențelor, esențial rămâne faptul că soarta viitorului acord va fi decisă de hotărârile politice la cel mai înalt nivel. Opțiunea finală a liderilor Ucrainei și ai Statelor Unite va fi factorul decisiv care va arăta dacă noul acord va aduce o pace reală sau va deveni doar o pauză temporară într-o confruntare de lungă durată.
