Deși a pierdut alegerile prezidențiale din noiembrie 2020, Igor Dodon rămâne o figură proeminentă în politica moldovenească, asociată frecvent cu scandaluri de corupție, abuzuri financiare și legături strânse cu cercuri prorusești. În ciuda scăderii influenței sale, Dodon continuă să fie un actor central în tabăra forțelor aliniate Moscovei, menținând relații controversate cu structuri rusești. Investigațiile jurnalistice și dovezile disponibile indică un sistem de corupție profund înrădăcinat și o dependență politică susținută de Rusia pentru a-și păstra controlul asupra Moldovei.
Căderea lui Dodon și ascensiunea proeuropenilor
Eșecul lui Dodon în fața Maiei Sandu, o reformatoare proeuropeană care a promovat lupta împotriva corupției și integrarea europeană, a fost determinat de mai multe cauze: pierderea încrederii cetățenilor din cauza scandalurilor legate de finanțarea Partidului Socialiștilor (PSRM), discursul său prorusesc și lipsa progresului economic pe durata mandatului său. Promisiunile sale electorale au rămas neîmplinite, reprezentând un exemplu tipic de populism fără substanță.
Cu toate acestea, Dodon își menține influența prin controlul asupra PSRM. În mai 2022, el a fost arestat de Procuratura Anticorupție a Moldovei, fiind acuzat de trădare, corupție, îmbogățire ilicită și finanțare ilegală a partidului din surse externe. Un moment-cheie al anchetei este un videoclip care îl surprinde pe oligarhul Vlad Plahotniuc înmânându-i lui Dodon o pungă neagră, despre care procurorii susțin că ar fi conținut fonduri de proveniență rusească pentru activități politice.
Conexiuni cu Rusia: dincolo de retorică
Pe parcursul mandatului său, Dodon a fost criticat pentru poziția sa vădit prorusească, considerată nepotrivită pentru un lider al unei țări independente cu aspirații europene. După 2020, investigațiile efectuate de RISE Moldova și OCCRP au scos la iveală că legăturile sale cu Rusia nu erau doar ideologice, ci și financiare. Surse din presă au evidențiat contacte directe între Dodon și consilieri din administrația prezidențială rusă, precum și cu ofițeri ai FSB. În perioada 2022–2023, presa din Moldova și Ucraina a raportat implicarea lui Dodon într-o rețea finanțată de Rusia, destinată să destabilizeze țara prin organizarea de proteste.
Relația sa cu Vlad Plahotniuc, fost adversar politic, adaugă un strat de complexitate. Deși cei doi s-au acuzat reciproc de corupție, anchetele sugerează existența unor înțelegeri informale pentru împărțirea puterii și resurselor. Plahotniuc, care a fugit din Moldova în 2019 și a fost arestat recent la Atena, este acuzat de formarea unui grup infracțional, spălare de bani și fraudă, inclusiv în legătură cu dispariția a peste un miliard de dolari din băncile moldovenești între 2012 și 2014. Aceste scheme ar fi avut conexiuni cu activitățile lui Dodon, deși acesta respinge toate acuzațiile.
Strategia Rusiei: „ocupație soft” prin corupție
Rusia folosește corupția ca un instrument strategic pentru a influența elitele politice din țările de interes, iar Moldova nu este o excepție. Prin canale corupte, Kremlinul:
- Controlează figuri politice importante;
- Șantajează sau „cumpără” oficiali;
- Subminează valorile și obiectivele europene ale țării.
Cazul Dodon este doar o verigă în strategia de „ocupație soft” a Rusiei, bazată pe bani, șantaj și compromat. Atâta timp cât instituțiile corupte și politicienii vulnerabili rămân activi, influența Rusiei va continua să se intensifice.
Amenințarea alegerilor din 2025
În contextul alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, forțele prorusești s-au unit într-un bloc opozițional, incluzând PSRM (condus de Dodon), Partidul Comuniștilor (Voronin) și alte formațiuni mai mici. Scopul acestui bloc este să submineze guvernarea proeuropeană a Maiei Sandu și să blocheze reformele strategice. Președinta Sandu a avertizat în mod repetat asupra intervenției masive a Rusiei, care implică mituirea alegătorilor, atacuri hibride și finanțarea partidelor proruse.
Proiectele politice susținute de Rusia includ:
- Blocul „Alternativa”: Reunește figuri precum Ion Ceban (primarul Chișinăului și lider MAN), Mark Tkaciuk (Congresul Civic), Vlad Plahotniuc și Ion Chicu (fost premier). Aceștia promovează un discurs „proeuropean” adaptat intereselor moldovenești, încercând să atragă voturi de la PAS.
- Blocul „Platforma pentru Moldova”: Include PSRM, PCRM, „Viitorul Moldovei” (Vasile Tarlev) și „Inima Moldovei” (Irina Vlah). Aceștia se prezintă ca o coaliție „patriot-suveranistă”, opusă NATO, UE și „românizării” Moldovei.
- Partidul „Marea Moldova” (Viorica Furdu): Sprijinit de Ilan Șor, acest proiect adoptă o retorică antioccidentală, antiucraineană și xenofobă, promovând sloganuri precum „Moldova pentru moldoveni” și „amenințarea română”.
Narative și public-țintă
Campania prorusească se bazează pe teme precum suveranitatea, neutralitatea, anti-globalismul și apărarea valorilor tradiționale (familie, biserică). Rusia este portretizată ca un „partener strategic” și „garant al păcii” (cu excepția blocului „Alternativa”, care adoptă o poziție aparent „proeuropeană”). Publicul-țintă include vorbitorii de limbă rusă, cetățenii prorusi, locuitorii din mediul rural, pensionarii, euroscepticii și cei dezamăgiți de PAS și Maia Sandu.
Propaganda utilizează o gamă largă de instrumente, de la mesaje directe și strategii politice la ferme de boți, comentatori plătiți și influenceri. Narativul principal susține că actuala guvernare „a ruinat țara, aducând sărăcie și riscul războiului”.
Obiectivele strategice ale Rusiei
Rusia urmărește să aducă la putere forțe prorusești care să blocheze reformele și să reorienteze politica externă a Chișinăului. Kremlinul dorește să oprească integrarea europeană a Moldovei și să prezinte țara ca fiind instabilă și prost guvernată, descurajând sprijinul occidental. Pe termen lung, Rusia vrea să transforme Moldova într-un avanpost al intereselor sale politice și militare, destabilizând securitatea regională.
Concluzie
Cazul lui Igor Dodon ilustrează strategia Rusiei de a folosi corupția și dependența politică pentru a controla Moldova. Alegerile din 2025 reprezintă un moment crucial, nu doar pentru viitorul politic al țării, ci și pentru securitatea Europei de Sud-Est. Lupta pentru Moldova a devenit parte a unui conflict mai amplu pentru viitorul regiunii, iar succesul reformelor proeuropene ale Maiei Sandu depinde de capacitatea de a contracara influența Rusiei și de a consolida democrația.
