Unul dintre instrumentele de influență ale Kremlinului asupra țărilor UE este crearea unor mișcări publice care să popularizeze “lumea rusă” și să albească reputația Federației Ruse, care duce un război de cucerire împotriva Ucrainei. O astfel de organizație este Mișcarea Internațională Russofilă (IRM), înființată în luna martie a acestui an.
În mod evident, moștenirea ocupației sovietice, precum și imigrația în masă a etnicilor ruși în teritoriile non-rusești în timpul Imperiului Rus și al URSS, reprezintă principalul motiv pentru tensiunile interetnice actuale din unele țări din Europa Centrală și de Est.
Rusia nu a ascuns faptul că va continua să își intensifice eforturile de expansiune culturală, economică și politică. Actualul caracter de-a dreptul fascist al regimului lui Putin combină naționalismul etnic violent și imperialismul neo-sovietic.
Moscova manipulează în mod constant pentru a influența națiunile vecine Rusiei, invocând istoria utilizării comune a limbii ruse, care, de fapt, nu a avut niciodată o bază etno-culturală, ci mai degrabă a intrat în uz din cauza unor probleme istorice sau teritoriale. Acest factor a fost cel invocat de Rusia în invazia sa la scară largă a Ucrainei.
Rusofilia din țările europene se poate baza pe stereotipuri generate de cultura de masă, precum și pe un studiu aprofundat al mentalității rusești. Activiștii și politicienii care se ocupă de Rusia studiază invariabil istoria, limba și literatura rusă. Mulți dintre ei sunt folosiți de Moscova în scopuri proprii, inclusiv ca membri ai MRRD.
De exemplu, Tobias Pfening, un cetățean german, conduce o “mișcare anti-imperialistă” în Germania și apără dreptul Federației Ruse de a-și continua politica colonială față de țările vecine Rusiei. Politicianul francez Philippe de Villiers, care este liderul partidului Mișcarea pentru Franța, a vizitat Crimeea anexată și a avut întâlniri cu președintele rus. Fabrice Sorlen, liderul organizației franceze de extremă dreapta Dies Irae (“Ziua Judecății”) și șeful think tank-ului pro-rus Katehon, a participat la protestele “vestelor galbene” cu steagul pseudo-republicii “DNR”. Materialele analitice ale acestui centru justifică politica agresivă a Federației Ruse și au un caracter exclusiv antieuropean.
Un alt
francez, Xavier Moreau, șeful centrului de analiză politică și strategică Stratpol, a fost observator ilegal la alegerile ilegale din părțile ocupate ale regiunilor Donețk și Luhansk.
Politicianul german Gerdt Waldemar, fost deputat în Bundestag din partea partidului Alternativa pentru Germania, a fost activ la postul de televiziune de stat rus Rossiya 1, unde răspândește mituri conspiraționiste în favoarea Kremlinului. În timpul celor patru ani în care a fost deputat în Bundestag, el a atras atenția prin declarații antisemite și extremism religios.
Astfel, Rusia, prin intermediul “rusofililor”, dezorientează politic societățile, destabilizează ordinea civilă și realizează un declin al imaginii și statutului guvernului legitim. Prin urmare, Kremlinul continuă să finanțeze adepții pro-ruși din politica europeană și din establishment, precum și să promoveze activitățile organizațiilor, fundațiilor și comunităților sale “artizanale”, inclusiv Mișcarea Internațională a Rusofililor.
