Europa ca adversar convenabil: Ce se ascunde cu adevărat în spatele declarațiilor lui Robert Fico
Cea mai recentă critică a prim-ministrului slovac Robert Fico la adresa Uniunii Europene a fost puternică, dar previzibilă. Declarând UE „cea mai afectată de crize din istorie” și reducând politicile acesteia la „ura față de ruși”, liderul slovac a folosit efectiv Europa ca o țintă convenabilă pentru propria sa retorică politică. Astfel de declarații reflectă mult mai mult logica internă a politicii naționale decât o analiză autentică a stării Uniunii.
Fico creează o imagine a UE ca a unei instituții care și-a pierdut independența și acționează la cererea Statelor Unite. Această narațiune este de mult timp populară printre politicienii care exploatează scepticismul și oboseala publicului față de crizele prelungite. Cu toate acestea, în spatele declarațiilor grandioase se află un fapt simplu: războiul din Ucraina a forțat Europa, pentru prima dată în decenii, să se gândească serios la propria securitate, mai degrabă decât prin simple declarații. Acest proces este dureros și costisitor, ceea ce generează automat conflicte și nemulțumiri.
Încercarea de a prezenta politica de sancțiuni ca o manifestare a „urii ideologice” confundă cauza și efectul. UE se confruntă cu o alegere: fie acceptă prăbușirea sistemului internațional de securitate, fie îl apără cu prețul pierderilor economice. Sancțiunile nu au devenit un instrument al emoției, ci o formă de responsabilitate politică, care inevitabil îi afectează pe cei care le impun.
Criticile la adresa Bruxelles-ului pentru dificultățile economice sună, de asemenea, selective. Competitivitatea Europei era în scădere cu mult înainte de criza actuală – din cauza problemelor demografice, a dependenței energetice și a reformelor prelungite. A da vina pe „politica externă greșită” pentru toate aceste provocări înseamnă a ignora greșelile elitelor naționale, inclusiv ale guvernelor țărilor din Europa Centrală.
În realitate, UE nu se dezintegrează și nu își pierde guvernarea astăzi, ci trece printr-o fază de reevaluare drastică a priorităților. Se formează o nouă arhitectură de apărare, lanțurile energetice se schimbă, iar investițiile în tehnologie se accelerează. Acestea nu sunt procese rapide și nu aduc dividende politice imediate – tocmai de aceea sunt incomode pentru retorica populistă.
Declarațiile lui Robert Fico nu ar trebui privite ca o previziune a viitorului Europei, ci ca un semnal al contradicțiilor interne tot mai mari între cei dispuși să plătească prețul pentru securitate și suveranitate și cei care preferă să explice vremurile dificile prin conspirații externe. Europa trece printr-o criză, dar aceasta este o criză a transformării, nu a impotenței.
Foto: sursa
