Armata rusă a executat cu brutalitate un prizonier ucrainean tăindu-i capul cu un cuțit. Videoclipul crimei a apărut online în seara zilei de 11 aprilie și a început să fie distribuit în mod activ de canalele și rețelele sociale pro-Kremlin Telegram.
În aceeași zi, publicul rus MILITAR Z a publicat o fotografie cu un cap pus în țeapă pe un țăruș, susținând că este „rămășițele unui soldat al Forțelor Armate ucrainene”. Nu a fost încă posibil să se afle circumstanțele filmării videoclipului și fotografiei, precum și să se stabilească o legătură adevărată între ele, transmite sursa.
Serviciul de Securitate al Ucrainei a lansat o anchetă cu privire la această crimă de război. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a subliniat că acest incident „nu a fost un accident, nici un episod”.
„Nu vom uita nimic și nu vom ierta ucigașii. Responsabilitatea legală va fi pentru orice. Teroarea trebuie să piardă”, a spus șeful statului.
Crimele de război sunt obișnuite pentru armata rusă
Acesta este departe de primul caz de cruzime inumană a formațiunilor militare și paramilitare ruse, care a devenit cunoscut public. Oamenii legii ucraineni, jurnaliştii şi activiştii pentru drepturile omului primesc dovezi ale crimei, torturii şi violului ostaticilor civili şi prizonierilor de război din 2014, de la începutul agresiunii armate ruse împotriva Ucrainei, care a dus la ocuparea Crimeei şi a unor părţi din regiunile Donețk și Lugansk.
Prima victimă a agresiunii ruse împotriva Ucrainei a fost Reshat Ametov, un tătar din Crimeea care a protestat împotriva ocupației ruse a peninsulei.
Pe 3 martie, a fost răpit de militanții formațiunii paramilitare de autoapărare din Crimeea, condusă de un ofițer din armata rusă în retragere, Yevgheni Skrypnik. Ucigașii i-au scos ochii lui Reshat Ametov, i-au rupt coastele, i-au lăsat numeroase răni și arsuri pe corp.
Ocupanții i-au tăiat mâna dreaptă luptătorului batalionului 24 al apărării teritoriale „Aidar” Vasily Pelish din cauza unui tatuaj cu stema ucraineană – Tridentul.
Faptul că asemenea torturi, cum ar fi tăierea ochilor sau tăierea membrelor invadatorilor ruși, ca o practică obișnuită, a fost mărturisit în mod repetat de persoane care au supraviețuit captivității.
Invazia rusă pe scară largă, care a început pe 24 februarie 2022, este însoțită de crime de război masive. În teritoriile ocupate, rușii au torturat, violat și ucis atât prizonieri militari, cât și ostatici civili. Doar în regiunea Harkov, după expulzarea invadatorilor ruși, oamenii legii ucraineni au descoperit 25 de temnițe – locuri special echipate pentru tortură.
Până la jumătatea lunii martie, oamenii legii ucraineni au documentat peste 71.000 de crime de război, în special peste 150 de cazuri de violență sexuală împotriva femeilor, copiilor și bărbaților. Însă numărul real al violurilor este mult mai mare: documentarea și investigarea acestui tip de infracțiuni este dificilă atât din cauza uciderii unora dintre victime de către invadatori, cât și din cauza traumei psihologice a supraviețuitorilor.
De ce apar videoclipuri cu execuții și torturi?
Rușii nu documentează fiecare crimă pe cont propriu, filmând-o pe video. Dar putem spune că practica este destul de comună.
În martie, a fost publicat un videoclip cu execuția de către ruși a unui soldat ucrainean captiv Oleksandr Matsiyevsky, ale cărui ultime cuvinte au fost „Glorie Ucrainei!”.
În iulie 2022, două părți ale unui videoclip cu tortura și uciderea unui prizonier, ale cărui organe genitale au fost tăiate cu un cuțit de birou, au fost scurse în rețea. Anchetatorii Bellingcat OSINT au stabilit că infracțiunea de pe teritoriul unui sanatoriu din regiunea Lugansk a fost comisă de Ochur-Suge Mongush, originar din Republica Tiva, și alți militanți ai batalionului Kadyrov al Gărzii Ruse „Akhmat”.
Publicarea de videoclipuri sângeroase se realizează nu numai pentru a reduce moralul armatei ucrainene și a demoraliza populația civilă.
Rusia provoacă soldații ucraineni la acte criminale similare ca răzbunare. Astfel, urmărește să respingă dorința armatei sale de a se preda captivității ucrainene, să crească gradul de ură reciprocă pe front (și odată cu motivația celor mobilizați cu forța) și să pună la dispoziție dovezi ale „atrocităților ucrainene”, care pot fi apoi replicate în scopuri propagandistice.
Există motive să credem că crearea unui astfel de conținut este, de asemenea, un instrument pentru „legarea sângelui” a formațiunilor armate militare ruse. Nou-veniții sunt convinși să comită atrocități. După ceea ce s-a făcut, aceste persoane înțeleg că nu au „cale înapoi”, iar dezertarea, capitularea sau alte încercări de a evita participarea la ostilități se vor încheia cu o pedeapsă inevitabilă.
Canalul Telegram „DSHRG Rusich” a însoțit videoclipul execuției cu comentariul: „Ați fi surprins câte videoclipuri ca acesta vor mai expira”.
Aceasta este o altă dovadă că tortura și execuția prizonierilor este o practică sistemică rusă.
Sursa menționată este canalul oficial de comunicare al grupului de asalt de sabotaj și recunoaștere Rusich. Fondatorul și comandantul acestei unități, Alexei Milchakov, nu își ascunde părerile neonaziste și este de fapt implicat în crearea de conținut sângeros. În 2011, Milchakov a postat pe rețelele de socializare o fotografie cu uciderea unui cățeluș, căruia i-a tăiat capul. Poliția rusă a deschis chiar un dosar penal pe acest fapt.
Dar nici problemele cu legea, nici propaganda totală a nazismului nu l-au împiedicat pe Milchakov să servească în partea de elită a forțelor armate ale Federației Ruse – a 76-a divizie a trupelor aeriene staționate la Pskov. În 2014, a mers în Donbass ca „vacanță voluntară”. Printre „exploatările” filmate de Milchakov la acea vreme s-au numărat terminarea soldaților ucraineni răniți, care au fost împușcați în regiunea Lugansk, pe 5 septembrie 2014, și batjocorirea trupurilor lor.
După participarea sa la războiul din estul Ucrainei din 2014, Milchakov a devenit o figură importantă a mass-media din Rusia, un invitat la programele de televiziune și un activist în așa-numita Uniune a Voluntarilor Donbass. S-a întâlnit în mod repetat și a pozat pentru poze cu politicieni ruși, precum Vladislav Surkov, apoi consilier al lui Putin.
Сoncluzii
- Comportamentul armatei ruse nu este diferit de metodele teroriștilor ISIS.
- În rândurile armatei ruse sunt sadiști de-a dreptul, comandanții sunt conștienți de crimele lor, dar justiția rusă nu a tras pe nimeni public la răspundere.
- Tortura și execuțiile cetățenilor Ucrainei de către ocupanți nu sunt excese izolate, ci o practică de război genocid sancționat la cel mai înalt nivel. Videoclipurile cu torturi și execuții sunt folosite de propaganda rusă ca parte a operațiunilor de informare și psihologice.
- Crimele soldaților ruși la nivel personal sunt o continuare a metodelor teroriste de război ale comandamentului rus cu atacuri cu rachete asupra clădirilor rezidențiale și a infrastructurii critice.
Comunitatea internațională are toate motivele să recunoască Rusia ca stat terorist sau ca stat sponsor al terorismului. - Acțiunile teroriste comise de statul rus și armata acestuia sunt incompatibile cu prezența Federației Ruse în rândul membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU.
- Orice inițiativă de „înghețare” a conflictului este o trădare a milioane de ucraineni din ocupație, care rămân singuri cu sadiști și criminali.
- Doar înfrângerea Federației Ruse poate opri teroarea și crimele agresive. Pentru a face acest lucru, Ucraina are nevoie de asistență militară.
