În iulie 2025, lumea a fost martoră unei noi etape de apropiere între două autocrații izolate — Rusia și Coreea de Nord. Vizita ministrului rus de externe Serghei Lavrov în RPDC, întâlnirile cu Choe Son-hui și Kim Jong-un, precum și declarațiile răsunătoare despre o „unitate frățească de luptă de neînvins” semnalează că Moscova și Phenianul au convenit oficial asupra unui curs comun de sinergie strategică, în primul rând în domeniul militar. Însă, dincolo de retorica diplomatică de fațadă, se ascunde ceva mult mai periculos — formarea unei coaliții antioccidentale ascunse, capabile să schimbe radical arhitectura securității globale nu doar în Eurasia, ci în întreaga lume.
Coreea de Nord a trecut de mult de la vorbe la fapte în sprijinirea Kremlinului în războiul împotriva Ucrainei. Potrivit serviciilor de informații ucrainene, până la 40% din obuzele folosite de armata rusă pe front sunt furnizate de RPDC. A fost documentată participarea a până la 14.000 de militari nord-coreeni la acțiuni de luptă în regiunea rusă Kursk — iar Phenianul nu a negat niciodată aceste informații. În prezent, Coreea de Nord trimite în Rusia genişti și constructori militari, continuând să alimenteze trupele ruse cu arme și echipamente.
Această colaborare este reciproc avantajoasă: Kremlinul obține resursele necesare pentru a continua agresiunea, iar Kim Jong-un — o oportunitate unică de a testa armament și de a-și antrena soldații în condiții reale de luptă, fără să declanșeze propriul război.
Atât Rusia, cât și RPDC se află sub sancțiuni internaționale severe. Totuși, parteneriatul lor și sprijinul neoficial din partea Chinei le permit ambelor regimuri să rămână stabile. Toate cele trei — Moscova, Beijing și Phenian — au învățat să ocolească sancțiunile prin comerț ilicit, troc, criptomonede și companii fantomă.
Acest sprijin economic oferă Rusiei posibilitatea nu doar de a continua războiul, ci și de a-și spori resursele pentru un conflict de durată. Coreea de Nord, la rândul ei, primește sprijin esențial pentru dezvoltarea infrastructurii sale militare, inclusiv a programului nuclear. Lavrov a declarat deschis că Federația Rusă „înțelege” dorința Phenianului de a-și construi un arsenal nuclear și consideră acest lucru un rezultat al „eforturilor proprii ale oamenilor de știință nord-coreeni”. Aceasta este, de facto, o recunoaștere a dreptului RPDC la armament nuclear — un afront direct la regimul global de neproliferare.
Moscova și Phenianul acționează din ce în ce mai deschis ca un front comun nu doar în plan militar, ci și în confruntarea ideologică cu Occidentul. Li se alătură China, care, menținând o poziție formal neutră, joacă un rol-cheie în susținerea celor două state. Practic, se formează un ax geopolitic al statelor autoritare, care nu doar că vor să-și mențină regimurile, ci și să revizuiască ordinea mondială liberal-democratică.
Declarațiile lui Lavrov de la Phenian despre „politica agresivă” a SUA, Coreei de Sud și Japoniei reflectă fidel retorica Beijingului. Împreună, aceste state pregătesc terenul pentru o nouă escaladare în regiunea indo-pacifică.
Ucraina nu este astăzi doar un front al războiului împotriva Rusiei, ci un poligon de testare pentru internaționalismul autoritar. O victorie a Federației Ruse ar legitima participarea RPDC la războaiele altora și i-ar oferi Chinei un control sporit asupra „partenerilor săi mai mici”. În realitate, deja acum triada China–Rusia–Coreea de Nord destabilizează, direct sau indirect, situația din regiunea Pacificului — de la Taiwan până la Japonia.
Lumea nu se confruntă cu o alianță tactică întâmplătoare, ci cu o provocare sistemică. Aceasta poate deveni baza unei noi arhitecturi de confruntare — un bloc informal de state care resping dreptul internațional, dar dispun de resurse, armate și un scop comun: subminarea fundamentelor modelului occidental.
Consolidarea parteneriatului ruso-nord-coreean nu este un eveniment local, ci un simptom al unei profunde schimbări geopolitice. Este o amenințare care necesită un răspuns coordonat nu doar din partea Ucrainei, ci a întregii lumi democratice. Altfel, noua „axă a răului” riscă să devină mai mult decât o metaforă — o amenințare globală reală.
Imagine: Kim Jong-un și Vladimir Putin, sursă
