În timp ce Europa încearcă să se elibereze de șantajul energetic al Rusiei, Ungaria lui Viktor Orbán merge în direcția opusă. Sub lozincile „suveranității energetice” și ale „protecției interesului național”, se ascunde un sistem în care gazul ieftin a devenit moneda loialității politice, iar dependența de Moscova – instrumentul menținerii puterii interne, transmite sursa.
Încă din 2024, Der Spiegel a descris perfect modelul ungar:
„Kremlinul a cumpărat loialitatea Ungariei cu petrol și gaz – iar Budapesta a plătit cu tăcerea.”
Această tăcere a devenit noua valută a politicii ungare – tăcerea față de agresiunea Rusiei, față de sancțiuni, față de proiectele nucleare și față de fluxurile corupte de bani.
După 2022, majoritatea statelor UE au redus importurile de energie din Rusia. Ungaria, însă, a mers pe un alt drum – a extins contractele cu Gazprom pentru încă un deceniu, crescând importurile de petrol rusesc cu 24%.
Compania MOL Group, apropiată de guvernul Orbán, beneficiază de o reducere specială – până la 30% sub prețul pieței. Însă, în loc de beneficii pentru cetățeni, aceste reduceri au adus profituri record pentru cercul de apropiați și un deficit bugetar uriaș din cauza creșterii subvențiilor.
Formula este simplă: favorurile energetice ale Kremlinului sunt perna financiară a grupurilor economice fidele premierului, care asigură stabilitatea politică a regimului.
Proiectul Paks II – reactorul nuclear finanțat de compania rusă Rosatom – este mai mult decât o inițiativă energetică. Este simbolul controlului geopolitic al Moscovei asupra Budapestei.
Acordul semnat în 2014 este clasificat timp de 30 de ani, iar împrumutul de 10 miliarde de euro din Rusia va lega economia ungară de Kremlin pentru decenii.
Investigațiile Le Monde și Energiaklub au arătat că adevărații beneficiari sunt firme fantomă – fără site-uri, fără angajați, fără experiență – care au primit contracte de sute de mii de euro.
„Paks II nu este un proiect energetic. Este o poliță de asigurare politică a Moscovei în inima Uniunii Europene”, se arată în raportul Energiaklub.
Prin rețele financiare care trec prin Serbia, Cipru și Emiratele Arabe Unite, companii ungare ajută partenerii ruși să ocolească sancțiunile.
În aceste rețele apar nume precum István Garancsi și Sándor Csányi, oameni de afaceri influenți care controlează sectoare strategice – de la construcții la sistemul bancar.
Conform OCCRP, prin companiile Four Gates Hungary Kft. și Auropa s.r.o. trec milioane de euro sub forma unor „investiții imobiliare” sau „achiziții de metale prețioase”.
De fapt, acesta este un lanț financiar paralel care leagă capitalul rusesc de mediul politic ungar – consolidând dependența sub masca cooperării economice.
Astăzi, Orbán acționează nu ca un lider european, ci ca un negociator rus cu drept de vot în Uniunea Europeană.
El a blocat sancțiunile împotriva sectorului nuclear rusesc, a frânat pachetele de ajutor militar pentru Ucraina și a cerut reluarea „dialogului cu Putin”.
Politico a rezumat situația în 2025 astfel:
„Moscova furnizează gaz, iar Orbán furnizează haos.”
Acest „pragmatism” a devenit de mult o dependență politică sistemică, în care energia s-a transformat în instrument de control geopolitic.
În ciuda retoricii despre suveranitate, politica energetică a Ungariei a devenit un mecanism extins de influență al Kremlinului.
Banii ruși continuă să curgă prin intermediari, companiile apropiate de putere câștigă contracte, iar Budapesta păstrează tăcerea.
„Orbán construiește un reactor, dar în realitate ridică un buncăr politic”, scria Le Monde.
Astăzi, Ungaria se află în fața unei alegeri: să-și recapete adevărata independență sau să rămână un vasal energetic care a schimbat democrația pe „gaz ieftin”.
