Geneva, leagănul diplomației, s-a aflat în epicentrul unor profunde controverse politice și morale. În loc să devină o platformă pentru condamnarea internațională a crimelor de război rusești, a devenit – deși temporar – o platformă ceremonială pentru cei care au legitimat aceste crime.
Pe 27 iulie 2025, Valentina Matviyenko, președinta Consiliului Federației Ruse, a sosit în Elveția pentru a participa la Summitul Mondial al Femeilor Președinte de Parlament. Summitul se desfășoară sub auspiciile Uniunii Interparlamentare, o organizație creată pentru a proteja pacea, justiția și dialogul interstatal. Tema din acest an: „O lume în frământări: Cooperarea parlamentară și multilateralismul pentru a rezolva problemele în favoarea păcii, justiției și prosperității pentru toți” suna ca o ironie amară pe fundalul prezenței unei persoane direct implicate în declanșarea celui mai mare război din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.
Matviyenko, care se află sub sancțiuni personale din partea mai multor țări ale UE, a SUA, a Marii Britanii și a Elveției însăși, a putut intra în țară datorită unei ridicări unice a restricțiilor. Oficialul Berna a explicat acest lucru prin faptul că, în calitate de țară gazdă a summitului Uniunii Interparlamentare, Elveția este obligată să accepte reprezentanți ai tuturor statelor membre. Membrii rămași ai delegației ruse – inclusiv Kosachev, Tolstoi și Slutsky – sunt, de asemenea, supuși sancțiunilor, dar au primit vize similare unice. Mai mult, avionul cu delegația parlamentară rusă a traversat liber spațiul aerian al Italiei, ale cărei autorități știau dinainte cine se afla la bord și în ce scop.
Această decizie a provocat un val de indignare în rândul publicului occidental, al activiștilor pentru drepturile omului și al politicienilor. La urma urmei, Consiliul Federației – organismul condus de Matvienko – a fost cel care a aprobat oficial utilizarea forțelor armate ruse în afara țării, deschizând efectiv calea pentru o invazie la scară largă a Ucrainei în februarie 2022.
Faptul că un forum internațional menit să consolideze pacea și drepturile omului a devenit o platformă pentru o persoană care a votat pentru începerea unui război este o dovadă a unei crize în instituțiile internaționale. Este deosebit de cinic faptul că, în discursul său de la Geneva, Matviyenko nu a spus niciun cuvânt despre negocierile în curs dintre Kiev și Moscova, pe care SUA și UE au încercat să le intensifice în ultimele săptămâni. În schimb, ea a vorbit încă o dată despre „lovitura de stat de la Kiev” din 2014, „junta nazistă” și „uciderile copiilor din Donbas” – clișee propagandistice ale Kremlinului care au fost mult timp respinse și ridiculizate de comunitatea internațională. O astfel de retorică, folosită timp de mulți ani pentru a justifica agresiunea, sună astăzi ca o încercare disperată de a menține cel puțin o oarecare aparență de influență în politica externă. Cu toate acestea, însuși faptul că astfel de mesaje sunt transmise chiar în centrul Europei demonstrează eșecul principiilor din partea țărilor democratice.
Din punctul de vedere al dreptului internațional, Valentina Matviyenko este o criminală de război. Ea nu numai că a votat pentru introducerea trupelor rusești pe teritoriul Ucrainei suverane, dar a asigurat și sprijinul unanim pentru această decizie în Consiliul Federației. În iunie 2023, ea a trimis un raport fals parlamentelor diferitelor țări despre presupusa existență a unor biolaboratoare în Ucraina, unde NATO dezvoltă „țânțari de luptă”, căpușe și păduchi cu sprijinul Departamentului Apărării al SUA.
Această minciună, care a devenit deja un meme pe internet, a fost percepută ca încă o poveste absurdă din arsenalul propagandei Kremlinului. Cu toate acestea, persoana care a răspândit această minciună a primit o tribună onorifică și o platformă internațională pentru a vorbi la Geneva.
Mai important este că Kremlinul percepe astfel de gesturi nu ca un semnal pentru dialog, ci ca un semn de slăbiciune. „Diplomația forței” este singurul limbaj pe care îl înțeleg. Iar orice încercări ale Occidentului de a stabili un „dialog constructiv” sunt interpretate de Moscova ca o poziție capitulatoare. Chiar și o ridicare singulară a sancțiunilor împotriva lui Matviyenko este percepută de Kremlin ca o victorie diplomatică. Geneva nu ar fi trebuit să o primească pe Matviyenko ca oaspete de onoare. Locul ei nu este pe tribuna parlamentară, ci în boxa acuzaților unui tribunal internațional.
Foto: sursa
