Pe 4 iulie 2025, Kievul a trăit una dintre cele mai întunecate nopți din întreaga perioadă a războiului de amploare. Un act de teroare la scară largă — 539 de drone kamikaze, 16 rachete de diferite tipuri, inclusiv una hipersonică — a transformat încă o dată un oraș pașnic în epicentrul ororii. Dar acest atac nu este doar o operațiune militară. Este un semnal politic, parte a unei strategii mai ample în care teroarea a devenit principalul instrument al politicii externe a Kremlinului.
Rusia recurge din ce în ce mai mult la escaladări tocmai atunci când apar semnale ale unei posibile „înțelegeri” pe arena internațională. Bombardamentul Kievului din 4 iulie a avut loc imediat după confirmarea publică a unui nou contact între Donald Trump și Vladimir Putin. Conținutul conversației este necunoscut, dar Kremlinul interpretează faptul în sine ca o indulgență politică. În logica Moscovei, aceasta pare a fi o permisiune de a continua presiunea: atacurile asupra infrastructurii civile sunt percepute nu ca o crimă, ci ca o pârghie eficientă de influență.
Putin demonstrează că nicio discuție despre „pace” nu va opri atacurile dacă acestea au ca rezultat slăbirea unității occidentale, demoralizarea populației ucrainene și împingerea acesteia spre capitulare.
Declarațiile lui Donald Trump despre posibilitatea „încheierii războiului în 24 de ore” fac jocul Kremlinului. Nu sunt însoțite de garanții specifice de securitate pentru Ucraina și nu fac decât să întărească opinia de la Moscova că Occidentul este gata să facă concesii. Rusia percepe astfel de semnale la propriu – ca slăbiciune și indecizie. Și ca undă verde pentru noi crime.
Kremlinul înțelege că, pentru a-și atinge obiectivele, este suficient să aștepte schimbări politice în Statele Unite. Acest lucru creează iluzia timpului și spațiului pentru acțiuni care amenință nu numai Ucraina, ci și întreaga securitate europeană.
Atacul cu rachete și drone a avut loc într-un moment în care Ucraina se confruntă cu o lipsă critică de muniții și sisteme de apărare aeriană. Întârzierile în aprovizionare cauzate de motive birocratice și politice deschid literalmente cerul pentru inamic. Kremlinul monitorizează îndeaproape aceste pauze – și acționează, exploatând fiecare slăbiciune a aliaților Kievului.
Nu este vorba doar de „lipsă de arme”. Este vorba de case arse, copii răniți, ambulanțe distruse care nu au ajuns la locul tragediei. Occidentul trebuie să înțeleagă clar: fiecare zi de întârziere are prețul său, numele și victimele sale.
Iluziile despre posibilitatea de a ajunge la un acord cu Kremlinul „undeva la mijloc” sunt deosebit de periculoase astăzi. Politica rusă nu este o căutare a compromisului, ci o strategie de impunere a condițiilor sale prin frică și distrugere. Moscova a învățat de mult să manipuleze politicienii occidentali – de la alegeri la conexiuni personale.
Trump, cu antipatia sa față de instituțiile internaționale și simpatia sa pentru o „mână puternică”, este partenerul ideal al Kremlinului. Dar tocmai această logică – geopolitica personalizată – distruge fundamentele ordinii internaționale.
Dacă sprijinul pentru Ucraina slăbește sau încetează, lumea va crea un precedent periculos. Dacă agresiunea poate fi răsplătită cu răbdare, dacă terorismul aduce dividende diplomatice – nicio alianță, niciun acord nu va mai conta.
Aceasta înseamnă că viitorul Europei nu va depinde de principii, ci de ciclurile politice de la Washington sau Bruxelles. Și atunci următoarea țintă s-ar putea să nu mai fie Kievul.
Bombardarea Kievului din 4 iulie nu este doar o lovitură pentru Ucraina. Este un test pentru Occident, o verificare a capacității sale de a-și ține cuvântul, de a acționa decisiv și strategic. Războiul intră într-o nouă fază, în care determinarea este principala monedă de schimb. Și dacă SUA și Europa nu dau un răspuns imediat și puternic – militar, diplomatic, financiar – va însemna că terorismul, ca strategie geopolitică, a câștigat. Și odată cu aceasta, întreaga ordine mondială, bazată pe lege și nu pe forță brută, va pierde.
#Rusia #bombardamente #Ucraina
Foto: sursa
