Autoritățile israeliene și reprezentanții Hamas au convenit să înceteze temporar focul și să schimbe 50 de ostatici cu 150 de prizonieri palestinieni (încă aproximativ 190 de persoane rămân capturate de militanți; în total, cel puțin 1.200 de persoane au fost ucise în ziua atacului asupra Israelului). Acesta este primul pas al părților în conflict una față de cealaltă din 7 octombrie. A fost precedată de câteva săptămâni de bombardamente și lupte pe scară largă, ale căror victime, potrivit autorităților din Fâșia Gaza, au fost aproximativ 13 mii de civili. Conflictul a împărțit lumea în două tabere. Unii susțin Israelul și își justifică toate acțiunile ca fiind lupta împotriva teroriștilor Hamas; alții iau partea palestinienilor, acuzând armata israeliană de distrugerea sistematică a populației din sector și de numeroase crime de război. Meduza povestește ce s-a întâmplat în Fâșia Gaza în ultimele două luni, cum au reacționat politicienii internaționali și activiștii pentru drepturile omului la acest lucru – și de ce este foarte dificil să judecăm ce se întâmplă în acest război, transmite sursa.
În noiembrie, ținta principală a operațiunii terestre a Israelului în Gaza a fost un spital în care se adăposteau sute de oameni. Arme Hamas au fost găsite în clădire și tuneluri sub ele
Trupele Forțelor de Apărare Israelului (IDF) au intrat în Spitalul Al-Shifa, cea mai mare unitate medicală din Fâșia Gaza și un important post de comandă al Hamas, pe 15 noiembrie. Israelul a anunțat apoi că efectuează o operațiune „precisă și țintită” la spital, al cărei scop era „să învingă Hamas și, dacă este posibil, să salveze ostaticii”.
În prima zi a operațiunii, IDF a raportat că a găsit echipament militar Hamas în clădire: imaginile realizate de militari au arătat saci cu mitraliere și muniție, veste antiglonț și laptopuri. La sfârșitul celei de-a doua zile, israelienii au găsit un tunel sub spital, precum și o mașină cu o cantitate mare de explozibili. Și pe 17 noiembrie – cadavrul caporalului Noah Marciano într-una dintre clădirile complexului; teroriştii au răpit un soldat israelian de 19 ani pe 7 octombrie.
În timp ce în zona spitalului au existat lupte active timp de câteva zile, medicii nu au putut să acorde îngrijiri pacienților, iar personalul nu a avut ocazia să îngroape morții. Pe 11 noiembrie, în clădire au ieșit curent și apă. Potrivit lucrătorilor medicali, al-Shifa s-a trezit în esență într-o „blocadă în cadrul unei blocade”.
Purtătorul de cuvânt al Organizației Mondiale a Sănătății, Christian Lindmeier, a raportat din biroul său din Geneva că cel puțin 600 de civili se adăpostesc pe terenul spitalului. Ministerul Sănătății din Gaza (care, ca și alte autorități din Gaza, este controlat în totalitate de Hamas) a susținut că în al-Shifa erau cel puțin 2.300 de oameni: până la 650 de pacienți, de la 200 la 500 de angajați și aproximativ 1.500 de rezidenți locali.
„Sunt cadavre peste tot în spital. Nu pot fi îngropați sau duși la morgă”, așa a descris Lindmeier situația din unitatea medicală, comparând-o cu un cimitir. Potrivit administratorului Al-Shifa, dr. Mohammed Abu Selmia, câinii fără stăpân au început să mănânce cadavrele care se descompuneau în spital. Selmia a dat vina pe autoritățile israeliene pentru ceea ce se întâmpla, care nu au permis ca morții să fie scoși și îngropați. IDF a susținut că nu a blocat ieșirea din complexul de clădiri. Cu toate acestea, a fost imposibil să părăsești spitalul din cauza bombardamentelor.
Potrivit Reuters, nimeni nu a putut să iasă din spital nici după ce armata israeliană a intrat pe teritoriul său. Nici jurnaliştii agenţiei nu au reuşit să ajungă la oamenii din interior. Evacuarea pacienților a început abia sâmbătă, 18 noiembrie.
Mark Regev, un consilier al premierului israelian Benjamin Netanyahu, a declarat că Israelul oferă „măsuri practice” pentru a scoate copiii din spital. El a subliniat, de asemenea, că Hamas este responsabil pentru „transformarea Al-Shifa într-o zonă de război”, deoarece teroriştii au organizat o reţea de tuneluri subterane sub clădire. „Ei [Hamas] nu acceptă combustibilul pe care îl oferim pentru generatoarele lor”, a spus Regev. „Ei refuză să scoată copiii afară.” Nu e de mirare că [civilii] sunt blocați acolo pentru că Hamas vrea mai multe fotografii groaznice.” Medicii din Gaza le-au spus reporterilor că militanții nu influențează ceea ce se întâmplă în spital.
Oficialii Hamas au negat folosirea clădirii lui al-Shifa. „Nu negăm că există sute de kilometri de tuneluri sub drumurile din Gaza. Nu am ascuns niciodată acest lucru”, a spus Osama Hamdan. El a adăugat că prezența unui tunel sub clădirea al-Shifa nu înseamnă că militanții l-au folosit, deoarece luptătorii IDF nu au găsit centrul de comandă al Hamas în subteran.
Grevele israeliene asupra spitalelor din Gaza au fost criticate constant de grupurile pentru drepturile omului, ONU și liderii străini. De exemplu, China a condamnat în mod constant toate acțiunile IDF care vizează civili. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan critică Israelul pentru că, în esență, a condus o operațiune în acest sector. Rusia a condamnat, de asemenea, „atacuri direcționate asupra infrastructurii civile”, iar președintele sud-african Cyril Ramaphosa, la un summit extraordinar BRICS din 22 noiembrie, a numit acțiunile Israelului în Gaza „echivalent cu genocid”.
Ca răspuns, șeful serviciului de presă al armatei israeliene, Daniel Hagari, afirmă că unitățile medicale „sunt elemente cheie ale mașinii militare Hamas”. Potrivit acestuia, IDF face totul pentru a proteja personalul, pacienții și civilii: până la începutul lunii noiembrie, armata israeliană a aruncat peste un milion și jumătate de pliante peste Gaza, a trimis șase milioane de mesaje rezidenților locali și a făcut 20 de mii de apeluri către Palestinienii, cerînd să părăsească zona de luptă.
În sector, conform autorităților din Gaza (sunt controlate de Hamas), aproximativ 13 mii de oameni au murit deja. Biden nu are încredere în aceste date. ONU și Human Rights Watch le consideră a fi de încredere
Potrivit estimărilor guvernului Fâșiei Gaza, care este format din reprezentanți ai Hamas, în perioada 7 octombrie – 15 noiembrie, aproximativ 13 mii de oameni au fost uciși și peste 30 de mii au fost răniți pe teritoriul pe care a invadat armata israeliană. Ministerul Sănătății din Gaza spune că aceste cifre cresc cu câteva sute în fiecare zi. Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare a raportat pe 8 noiembrie că aproximativ 2.700 de persoane din sector erau date dispărute. Mulți dintre ei, sugerează organizația, sunt sub dărâmături. Majoritatea victimelor conflictului sunt femei și copii.
Luptele au loc în zone urbane dens populate și aproape că nu există acces la îngrijiri medicale. Washington Post notează că rachetele IDF lovin tabere de refugiați, zone rezidențiale, turnuri de apă, brutării, bărci de pescuit, școli, spitale, moschei, biserici și alte ținte civile. Autoritățile israeliene insistă că acest lucru se datorează faptului că teroriștii folosesc civili și obiecte civile ca scuturi umane.
La sfârșitul lunii octombrie, președintele american Joe Biden a spus că se îndoiește de fiabilitatea statisticilor furnizate de guvernul Fâșiei Gaza. „Nu sunt sigur că palestinienii spun adevărul despre câți oameni au murit”, a spus Biden. El a adăugat: „Oameni nevinovați chiar mor, dar acesta este prețul unui război”. Ca răspuns, șeful Ministerului Sănătății din Gaza, Medhat Abbas, a ordonat întocmirea unei liste cu toți morții a căror identitate ar putea fi stabilită din certificatele de deces eliberate de spitale și morgi. Raportul rezultat a avut 212 pagini.
Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare a condus propria investigație și a concluzionat că datele oficiale ale autorităților din Fâșia Gaza pot fi de încredere. Șeful organizației pentru drepturile omului Human Rights Watch privind Israelul și Palestina, Omar Shakir, numește, de asemenea, declarațiile Ministerului local al Sănătății „în mare parte de încredere”.
Spre deosebire de Biden, secretarul de stat adjunct al SUA pentru Afaceri din Orientul Apropiat, Barbara Leaf, a sugerat că numărul real de victime ar putea fi chiar mai mare decât raportează sursele oficiale. „Este rezonabil să ne așteptăm la rate extrem de mari de victime în aceste condiții”, a spus Leaf la o audiere în Congresul SUA.
Uneori, reprezentanții Hamas publică înșiși date extrem de contradictorii și neconcludente despre cei uciși în timpul conflictului. Cel mai faimos exemplu este explozia de la Spitalul Al-Ahly din Gaza din 17 octombrie. Imediat după atac, autoritățile locale au raportat rapid că între 200 și 300 de persoane au fost ucise și au dat vina pe Israel pentru incident. IDF a răspuns spunând că explozia a fost cauzată de o rachetă trasă în Israel de către militanții grupării Jihad Islamic; conform comandamentului israelian, racheta „a funcționat incorect”. În zilele următoare, partea palestiniană a furnizat noi date – se presupune că ar putea fi peste 800 de morți – dar nu a putut dovedi că explozia a fost vina IDF. „Racheta s-a dizolvat ca sarea în apă”, a spus Ghazi Hamad, membru înalt al Hamas.
Potrivit celor mai recente date de la Ministerul Sănătății din Gaza, explozia de la spitalul Al-Ahly a ucis 471 de persoane. Serviciile de informații americane estimează că au fost ucise între 100 și 300 de persoane.
Cei mai vulnerabili rezidenți din Gaza – copii, femei însărcinate și persoane cu afecțiuni medicale – sunt cel mai puternic afectați de lupte.
Potrivit Fondului ONU pentru Populație, în Fâșia Gaza ar putea fi 50 de mii de femei însărcinate, dintre care 5,5 mii sunt în stadii târzii. Medicii nu le pot garanta siguranța: nașterea trebuie efectuată adesea fără anestezie și pe coridoare, deoarece nu există locuri în secții. Uneori, medicii livrează copii femeilor cu răni grave. La începutul lunii noiembrie, Ministerul Sănătății din Fâșia Gaza a raportat moartea a cel puțin trei nou-născuți: incubatoarele care le susțineau viața au încetat să funcționeze după o pană de curent.
Din cei 1,5 milioane de locuitori ai Fâșiei Gaza care și-au părăsit casele din cauza luptei, mai mult de jumătate sunt copii. Potrivit UNICEF, în cele șase săptămâni de război, peste 4,6 mii de copii au fost uciși și peste nouă mii au fost răniți. Secretarul general al ONU Antonio Guterres a numit Gaza un „cimitir pentru copii”. Ca răspuns, ministrul israelian de externe Eli Cohen a spus că „problema din Fâșia Gaza este Hamas, nu acțiunile Israelului”.
Printre cele mai vulnerabile grupuri se numără persoanele cu boli cronice. Unul dintre ei este Amani Khalil, rezident în Fâșia Gaza, în vârstă de 29 de ani, cu diabet de tip 1. Ea a plecat de acasă pe 13 octombrie, luând doar trei seringi de insulină pentru că credea că se va întoarce „în câteva zile”. Asta nu sa întâmplat. Cu toate acestea, acest lucru încă nu ar rezolva problema, Khalil este sigur: frigiderul în care au rămas medicamentele cel mai probabil nu a funcționat din cauza unei pene de curent. Rudele ei au reușit să-i găsească mai multe doze de insulină, dar nu se știe dacă vor reuși din nou. În plus, pentru diabet este importantă dieta, care este extrem de greu de menținut în condiții de deficit chiar și de produse de bază.
Medicii și asistenții subliniază că, chiar și după terminarea luptei, va dura ani de zile pentru ca viața să revină la normal. Mii de oameni și-au pierdut persoane dragi, case și locuri de muncă, iar mulți au fost grav răniți. O altă consecință a oricărui război sunt tulburările mintale. Chirurgul britanic-palestinian Ghassan Abu-Sittah vorbește despre „o întreagă generație cu traume ireversibile”.
Din cauza morții a mii de locuitori ai Fâșiei Gaza, mulți critică strategia militară a IDF – inclusiv experți israelieni
Israelul spune că încearcă să minimizeze victimele civile și să limiteze „daunele colaterale”. Comentând atacurile aeriene asupra orașului Jabaliya din 31 octombrie, care au ucis aproximativ 50 de persoane, locotenent-colonelul IDF Richard Hecht a explicat că armata a fost ghidată de scopul său principal – eliminarea unuia dintre liderii Hamas, Ibrahim Biari.
„Ne-am concentrat pe obiectiv”, a spus Hecht. „Și știm că el [Beary] a fost ucis.” Purtătorul de cuvânt al IDF, Jonathan Conricus, a declarat că israelienii l-au ucis nu numai pe Biari, ci și „zeci de agenți Hamas împreună cu el”. „Desigur, moartea civililor este regretabilă. Dar vorbeam despre o țintă militară legitimă”, a adăugat Hecht.
Șeful Centrului Palestinian pentru Drepturile Omului din Gaza, Raji Sourani, susține că IDF „extermină familii întregi” de palestinieni. „Suntem în război și paradigma s-a schimbat. Desigur, vom face tot ce ne stă în putere, dar acum ducem un război, iar amploarea lui nu este aceeași ca înainte”, a răspuns la acuzații locotenent-colonelul Hecht. Experții notează că, deoarece regulile după care armata israeliană selectează țintele pentru lovituri sunt clasificate, este imposibil să se determine ce fel de „daune colaterale” consideră că comanda IDF este justificată. Oficialii israelieni spun că acordă fiecărui atac o „evaluare legală” în prealabil; ei nu explică cum exact se întâmplă acest lucru.
Potrivit dreptului internațional, despre care amintește The Washington Post, armata nu ar trebui să ia decizii care să ducă la „victime excesive” în rândul civililor. Experții spun că atunci când plănuiesc atacuri asupra taberei de refugiați Jabaliya, IDF ar fi trebuit să prevadă că sute de oameni ar putea muri. Cu toate acestea, pentru a identifica posibile încălcări în acțiunile armatei israeliene, este necesar să se efectueze o anchetă independentă, ceea ce este extrem de dificil de făcut într-o zonă de luptă. Amnesty International a declarat în primele zile ale războiului că atacurile care au ca rezultat victime civile în masă ar trebui considerate crime de război.
Unii experți spun că ceea ce se întâmplă în Gaza poate fi considerat o „exterminare sistematică a populației palestiniene”. Astfel, Raz Segal, istoric israelian și director al programului de cercetare a genocidului de la Universitatea Stockton, consideră acțiunile IDF „un exemplu clasic de genocid”, deoarece armata „ucide membri ai grupului, le provoacă vătămări grave și folosește măsuri, care vizează distrugerea grupului”—ceea ce coincide cu definiția genocidului din Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid. Seagal se referă și la discursul președintelui israelian Isaac Herzog, care a acuzat nu numai grupul în sine, ci și toți palestinienii pentru acțiunile Hamas. „Retorica conform căreia civilii nu sunt implicați este absolut falsă. Ei ar putea să se răzvrătească, să lupte împotriva regimului care a preluat Gaza printr-o lovitură de stat”, a spus Herzog.
La sfârșitul lunii octombrie, peste o sută de cercetători și organizații — inclusiv profesorul Raz Segal, Centrul Palestinian pentru Drepturile Omului și Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH) — au semnat o petiție la Curtea Penală Internațională (ICC) prin care solicită acțiuni pentru a abordează „intenția clară din ce în ce mai mare a Israelului de a comite genocid”. Și trei organizații palestiniene pentru drepturile omului au intentat un proces la CPI împotriva premierului israelian Netanyahu și a altor membri ai guvernului. Israelul nu este membru al CPI și nu își recunoaște jurisdicția.
Mulți alți experți – precum cercetătorul de genocid de la Universitatea Yale, David Simon -, consideră că nu există nicio bază pentru a vorbi despre distrugerea țintită a palestinienilor, deoarece scopul declarat al Israelului este eliminarea unui anumit grup (adică Hamas), și nu a unui grup religios, grup etnic sau rasial.
În plus, este nevoie de timp pentru a stabili legal faptul genocidului, iar discuțiile despre termeni acum nu vor ajuta civilii din Gaza, notează cercetătorii.
Chiar și israelienii a căror familie și prieteni sunt ținuți ostatici de Hamas critică deciziile militare ale IDF. Pe 13 noiembrie, membrii parlamentului israelian s-au întâlnit cu rudele prizonierilor. Gil Dikman, ale cărui văr și soție sunt în captivitate, a criticat poziția deputatului Galit Distel-Atbaryan. După atacul Hamas, ea a spus că IDF ar trebui să „radă Gaza la pământ”, iar în ajunul întâlnirii din 13 noiembrie, ea a demisionat din funcția de ministru al informațiilor. Dickman l-a întrebat pe deputat: „Pe cine vrei să distrugi la pământ? Oamenii pe care i-ai abandonat?”
Multe rude ale ostaticilor cred că guvernul nu face suficient pentru a-i întoarce acasă. Potrivit familiilor captivilor, guvernul ar trebui să fie în primul rând preocupat de soarta lor (și nu de distrugerea Hamas).
Peste 50 de jurnalişti au fost ucişi în Fâşia Gaza. Mulți membri ai presei au fost acuzați de părtinire de ambele părți (și de cei care îi susțin activ)
Conflictul palestino-israelian este unul dintre cele mai periculoase din istoria modernă, inclusiv pentru cei care spun publicului despre el. Până la 21 noiembrie, Comitetul internațional pentru protecția jurnaliștilor a confirmat moartea a 53 de lucrători media în timpul luptelor. Printre aceștia se numără 46 de palestinieni, patru israelieni și trei libanezi. Spre comparație: din februarie 2022, 15 jurnaliști au fost uciși în timpul războiului dintre Rusia și Ucraina.
Personalul de la principalele instituții de știri continuă să acopere conflictul. Phil Chetwynd, șeful de știri globale la agenția de presă franceză AFP, a declarat că are aproximativ 50 de subalterni în regiune. „Munca noastră este mai importantă astăzi decât oricând”, spune Chetwynd.
Pe lângă amenințarea la adresa vieții într-o zonă de război, jurnaliștii sunt criticați în mod regulat și amar pentru modul în care raportează evenimentele. Atât Hamas, cât și Israelul au acuzat în mod repetat presa de părtinire și denaturare a faptelor.
Un mijloc de presă care a primit multe critici din partea Israelului și a susținătorilor săi este BBC. Astfel, reprezentanții IDF i-au reproșat corespondentului John Donnison „concluziile pripite”, care a sugerat că explozia de la Spitalul Al-Ahly din 17 octombrie a fost cauzată de „unul sau mai multe atacuri aeriene israeliene”. Cerându-și scuze pentru subalternul său, directorul adjunct de știri al BBC, Jonathan Munro, a fost de acord că „a ales cuvintele greșite” și a asigurat că serviciul său „nu a dat vina în niciun fel pe Israel”.
Un alt motiv de critică la adresa BBC a fost refuzul său fundamental de a folosi cuvântul „terorişti” în legătură cu Hamas. Jurnaliștii corporației susțin că nu numesc niciodată astfel niciuna dintre părți în vreun conflict (dar pot spune că guvernul britanic consideră pe cineva terorist). În acest fel, BBC se străduiește să rămână imparțială (această abordare nu este, totuși, standardul industriei). „Nu luăm de partea”, a explicat corespondentul John Simpson. „Nu folosim cuvinte emoționale precum „rău” sau „laș”. Nu vorbim de „terorişti”. Multe alte agenții au aceeași politică.”
Jurnaliştii independenţi sunt, de asemenea, acuzaţi de „colaborare cu Hamas”. La începutul lunii noiembrie, site-ul pro-israelian Honest Reporting a acuzat The New York Times, CNN, Associated Press și Reuters că își duc corespondenții în locurile vizate de militanți pe 7 octombrie „suspect de repede”. Jurnaliştii au insistat că nimeni nu i-a avertizat cu privire la începutul invaziei. Cu toate acestea, Associated Press și CNN au încetat să mai lucreze cu fotograful Hassan Eslayeh, care se afla în zona de invazie a Hamas fără acreditări de presă. Cam în aceeași perioadă, pe internet a circulat o fotografie în care Eslayeh a pozat cu unul dintre liderii Hamas, Yahya Sinwar.
La rândul lor, palestinienii au criticat corespondenții de la CNN, Daily Mail și BBC pentru că au călătorit în zona de război însoțiți de trupe israeliene. Rohan Talbot, unul dintre liderii organizației de caritate „Ajutor medical pentru palestinieni”, i-a acuzat pe jurnalişti că „acţionează ca stenografi pentru maşina de război israeliană”. Corespondentul BBC Jeremy Bowen a negat acuzațiile și a explicat că jurnaliștii pot intra în Gaza doar cu luptători IDF. Armata examinează videoclipurile realizate în Gaza pentru a se asigura că detaliile operațiunilor militare nu sunt dezvăluite. Dar aceasta nu este o practică nouă: cenzura militară strictă era în vigoare în Israel chiar înainte de începerea acestui război.
Jurnaliştii din mass-media străină le cer părţilor în conflict să le ofere posibilitatea de a călători în Fâşia Gaza. Una dintre aceste petiții a fost semnată de peste o sută de jurnaliști francezi. Înainte de începerea războiului pe 7 octombrie, Israelul a permis jurnaliştilor să intre în Fâşia Gaza prin punctul de control Eretz, dar acum este închis. Jurnaliştii puteau intra prin punctul de control al frontierei Rafah de la graniţa sectorului cu Egiptul, dar acesta s-a deschis abia la 1 noiembrie şi într-un mod limitat – în principal pentru mărfuri umanitare.
Reporterul France 24, Melina Huet, care a semnat petiția, a declarat: „Este necesar să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie pentru a-i face pe unii care susțin că ceea ce s-a întâmplat de fapt nu s-a întâmplat să-și reconsidere opiniile. În același timp, există doar atât de mulți jurnaliști care lucrează în Gaza și [unii dintre ei au murit deja”.
#Hamas #Israel #armistițiu_temporar
