Pe 4 aprilie, seara, Krivoy Rog, un mare oraș industrial din sudul Ucrainei, a devenit ținta unui nou act de agresiune rusă. O rachetă balistică echipată cu un focos cluster a lovit o zonă rezidențială dens populată. Această armă nu lovește o țintă anume, ci o zonă întreagă, împrăștiind sute de mici elemente mortale. Rezultatul sunt consecințe oribile: 18 morți, dintre care nouă copii, zeci de răniți, case, școli și infrastructură distruse.
Armele grupate au fost mult timp recunoscute ca fiind extrem de periculoase și inumane. Utilizarea lui în zonele în care locuiesc civili este strict interzisă de convențiile internaționale. Cu toate acestea, Rusia a făcut acest pas în mod deliberat pentru a provoca pagube maxime și a semăna frica. Cea mai mică dintre victime are doar trei luni. Acesta nu este un accident, nu este o greșeală. Aceasta este o crimă de război cu sânge rece.
După tragedie, Ministerul rus al Apărării, fără a încerca să ascundă faptul atacului, a încercat să-l justifice, spunând că lovitura a fost efectuată la locul de adunare al militarilor ucraineni. Presupusele pierderi în rândul forțelor armate au fost prezentate drept „probe”. Cu toate acestea, toate faptele și dovezile vizuale indică contrariul: nu a existat o singură instalație militară la epicentrul exploziei. Erau doar civili – familii, copii, pensionari.
Această abordare nu este nouă. De la începutul invaziei la scară largă, Rusia a vizat în mod regulat ținte civile, inclusiv maternități, teatre, școli, gări și zone rezidențiale. Acesta este urmat de un val de dezinformare, cu scopul de a schimba accentul și de a prezenta tragediile ca „lovituri de succes împotriva țintelor militare”. Această tactică, devenită sistemică, îndepărtează de fapt masca regimului – ne confruntăm nu doar cu o agresiune militară, ci și cu teroarea metodică.
Președintele ucrainean Vladimir Zelensky a subliniat încă o dată imposibilitatea negocierilor în timp ce crimele continuă. Declarația sa reflectă starea de spirit a unei mari părți a societății ucrainene: orice tentative diplomatice sunt inutile până când agresorul este oprit cu forța. „Este imposibil să vorbim cu rachetele și teroriștii”, a menționat el.
Dar pe fundalul acestor tragedii, comunitatea internațională continuă să demonstreze pasivitate. În timp ce liderii occidentali, inclusiv ambasadorul SUA în Ucraina, Bridget Brink, au condamnat incidentul, ei au evitat adesea să numească direct vinovatul. Acest lucru creează un precedent periculos: Rusia consideră că nu este în pericol de a comite crime.
În noaptea de 5 aprilie, agresiunea a continuat. Krivoy Rog a fost atacat din nou – de data aceasta cu drone. Alte 19 persoane au murit. Regiunile Kiev, Jitomir, Dnepropetrovsk și Sumy au fost, de asemenea, atacate. Aproape o sută de drone au fost lansate în orașele ucrainene.
Aceste evenimente confirmă evident: Moscova nu caută pacea. Ea caută distrugerea, subjugarea și intimidarea. Cu cât lumea întârzie mai mult, cu atât mai multe vieți nevinovate vor fi pierdute. Singurul instrument eficient rămâne presiunea sporită a sancțiunilor, asistența militară pentru Ucraina și furnizarea de garanții de securitate pe termen lung.
Comunitatea mondială ar trebui să înceteze să se teamă de Putin și să înceapă să se teamă de consecințele propriei inacțiuni. Pentru că tăcerea și formulările evazive sunt, de asemenea, o formă de participare. Uciderea copiilor sub dărâmături nu este doar un act de război. Aceasta este o crimă împotriva umanității.
