Următoarea vizită a ministrului Energiei moldovean Viktor Parlikov în Rusia pentru negocieri cu Gazprom a fost deja criticată de activiștii sociali. NM explică de ce Parlikov pleacă în Rusia, de ce este criticat și dacă este normal în situația actuală să se negocieze gazul rusesc.
Unde și de ce se duce Parlikov?
La începutul săptămânii viitoare, ministrul Energiei Viktor Parlicov, împreună cu șeful interimar al Moldovagaz Vadim Ceban și câștigătorul concursului pentru postul de șef al Moldovei, Dorin Zhungietu, vor merge în Rusia pentru negocieri cu compania de stat rusă Gazprom.
Reprezentanții Chișinăului plănuiesc să discute trei aspecte: aprovizionarea cu gaze către Transnistria, rezultatele concursului pentru funcția de șef al Moldovagaz și datoria de gaze a Chișinăului față de Gazprom.
Înainte de călătoria sa de săptămâna aceasta, Parlikov a declarat reporterilor că a primit o invitație la negocieri de la Gazprom, dar că va merge doar dacă va fi de acord cu primul ministru Recan. În aceeași seară, Recean, la TV8, a susținut în esență ideea vizitei lui Parlikov în Rusia.
„Tranzitul de gaze pentru regiunea transnistreană este un subiect foarte important pentru noi, pentru că acolo locuiesc și cetățeni moldoveni. Și într-o oarecare măsură suntem responsabili și pentru condițiile de viață de acolo. În plus, tarifele noastre de energie electrică sunt menținute la nivelurile scăzute actuale datorită tranzitului gazelor naturale către regiunea transnistreană. Intenționăm să discutăm despre furnizarea de tranzit. Aceste provizii sunt foarte importante pentru noi toți”, a explicat Recan.
De ce este acest lucru important?
Una dintre principalele probleme este extinderea livrărilor de gaze rusești în Transnistria. După cum a precizat pentru NM Ministerul Energiei, nu vorbim de aprovizionarea cu gaze către Malul drept al Nistrului.
Cert este că, din 2022, malul drept al Republicii Moldova nu a consumat gaz rusesc, direcționându-l complet către Transnistria, unde este folosit pentru consumul casnic și producerea de energie electrică, care este folosită pentru ambele maluri ale Nistrului. Acest lucru s-a întâmplat după ce în toamna anului 2022, Gazprom a redus volumul livrărilor de gaze rusești către Moldova la 5,7 milioane de metri cubi de gaz pe zi, ceea ce nu este suficient pentru ambele maluri ale Nistrului în timpul iernii.
Nimeni nu plătește Gazprom pentru gazul rusesc furnizat Transnistriei, iar costul energiei electrice generate de Centrala Electrică a Districtului de Stat al Moldovei situată pe malul stâng este mai mic decât în România vecină. Tarifele la gaze chiar în Transnistria sunt de peste zece ori mai mici decât în Moldova de pe malul drept.
Din 2025, Ucraina intenționează să oprească tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său. Anterior, printre posibilele scenarii de continuare a tranzitului, Chișinăul a menționat posibilitatea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina de către o altă companie decât Gazprom, sau printr-o conductă de gaze transbalcanică care ocolește Ucraina, traversând-o doar prin benzinăria Orlovka. , situat în regiunea Odesa.
Victor Parlicov, într-un interviu la Jurnal TV, a spus că este important pentru Chișinău să mențină tranzitul gazelor. „Știm cu toții că Transnistria este complet dependentă de acest gaz dacă nu există gaze libere „de facto”, regiunea nu va supraviețui. Avem un context: acolo sunt cetățenii noștri [în Transnistria], iar o „explozie” socio-economică într-o situație în care există o armată rusă și arme acolo creează mari riscuri. Suntem în favoarea păstrării gazelor în Transnistria pentru a calma situația”, a spus Parlikov, adăugând că „nici Washingtonul, nici Bruxelles-ul” nu doresc o criză în Transnistria.
A doua întrebare se referă la aprobarea conducerii Moldovagaz. Cel mai mare acționar al Moldovagaz este Gazprom, care controlează 50% din acțiuni, alte 35,3% aparțin guvernului Republicii Moldova, iar 13,44% aparține Transnistriei, care și-a transferat acțiunile către conducerea Gazprom.
În urmă cu câteva luni, autoritățile au susținut un concurs pentru Consiliul de Administrație al Moldovei, în care managerul companiei kazahe de petrol și gaze SICIM Kazahstan, Dorin Zhungieta, a fost declarat câștigător, iar actualul șef, Vadim Cheban, a fost propus să să fie numit adjunct al șefului consiliului. Cu toate acestea, acționarii nu au putut vota candidatul.
La Chișinău, ei au remarcat că Gazprom insistă că dorește să se familiarizeze cu noi reprezentanți ai Consiliului de Administrație înainte de a-și aproba candidaturile.
A treia problemă, referitoare la datoria, a fost ridicată ultima dată public acum un an. În 2021, s-a știut că Gazprom cere 700 de milioane de dolari de la Moldova – datoria de la malul drept, Parlikov a răspuns spunând că, pe baza rezultatelor auditului, Moldova este gata să plătească 8,6 milioane de dolari.
De ce este criticat Parlikov?
Viitoarea vizită a delegației moldovenești a fost criticată din timp de activiștii sociali. Astfel, un expert în sectorul energetic, membru al Consiliului de Supraveghere al Moldovagaz din partea guvernamentală, Serghei Tofilat, a numit călătoria lui Parlikov la Sankt Petersburg „o capcană și umilire”. El a amintit că autoritățile au vorbit de luni de zile despre „depolitizarea subiectului gazelor”, că „au scăpat de dependența de gazul rusesc”, iar acum „ministrul merge la Gazprom”.
Tofilat a remarcat că, în cazul Transnistriei, „decizia privind aprovizionarea cu gaze este luată de Kremlin”, „și [șeful Gazprom Alexey] Miller și întregul Gazprom nu decid nimic”. „În acest caz, ce rost are să negociezi cu ei? Cu ce mesaj [ne ducem]? Ne dați benzină gratis? — a scris Tofilat.
El a spus că, conform contractului, Gazprom trebuie să furnizeze gaze la granița cu Republica Moldova, iar dacă după noul an acest lucru este imposibil, atunci trebuie să contacteze Moldovagaz și să se ofere să schimbe contractul, indicând livrarea doar la granița ruso-ucraineană. „Gazele împrumutate se vor epuiza. Gazprom poate opri furnizarea de gaze oricând. Trebuie să fim pregătiți pentru ceea ce vom face în continuare, să avem un plan de reintegrare. Discutăm despre asta de doi ani”, a scris Tofilat.
Avocatul Eduard Digore a numit problema „diplomatică”. „Cum se încadrează sub aspect diplomatic menținerea relațiilor cu statul care a avut cea mai mare ingerință în procesul democratic al Republicii Moldova, încălcându-i securitatea?”, a întrebat avocatul. El a mai întrebat ce efect diplomatic va avea vizita ministrului în „țara agresoră sancționată”.
Ce se întâmplă dacă nu mergi?
Însuși Parlikov a ridicat aceste probleme la Jurnal TV. „Înțeleg că o vizită în Rusia, care este o țară agresoare, este o problemă sensibilă, dar aceasta este o opțiune. Ori te duci și discuti, ori nu te duci. Dacă nu mergi, atunci, în opinia mea, pierzi ocazia de a conduce un dialog și de a rezolva problema”, a spus Parlikov.
El a mai amintit că invitația a venit de la Gazprom. „Ne prefacem că nu ne interesează asta? Noi spunem: fă ce vrei? Sau avem propria noastră poziție? – a remarcat Parlikov.
Ministrul a mai spus că Pridnestrovie se va afla într-o situație dificilă dacă va pierde gazul rusesc. Potrivit acestuia, Malul Stâng va avea suficiente rezerve pentru aproximativ o lună, iar aprovizionarea cu gaze către malul drept va fi posibilă doar dacă este plătită în avans.
Parlikov a menționat că vor apărea dificultăți cu furnizarea de energie electrică. Va trebui să fie achiziționat de pe piața regională, iar dacă anterior Moldova putea achiziționa volume mari, acum Ucraina, după bombardarea infrastructurii energetice, va importa în mod activ curent electric în timpul iernii.
Acum, observăm că Uzina Raională de Stat al Moldovei furnizează energie electrică pe malul drept la un preț de 66 USD pe 1 MWh. Pe bursa din România prețul este aproape de două ori mai mare și variază la aproximativ 100-120 € pe 1 MWh.
