Fostul ministru al Apărării al Marii Britanii, Ben Wallace, a avertizat că, fără participarea țărilor europene la negocierile privind încetarea focului în Ucraina, președintele SUA, Donald Trump, și președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar putea forța Kievul să accepte un acord dezavantajos. În opinia sa, prezența la masa negocierilor a unei țări precum Marea Britanie sau Franța este necesară pentru a proteja interesele Ucrainei și a preveni exercitarea de presiuni asupra președintelui Volodimir Zelenskyi.
Potrivit The Wall Street Journal, săptămâna viitoare Trump intenționează să poarte discuții cu Putin, după care ar putea urma negocieri trilaterale cu participarea lui Zelenskyi. Cu toate acestea, țările europene, în pofida sprijinului lor semnificativ pentru Ucraina, nu vor fi reprezentate la aceste întâlniri. Sursele publicației afirmă că Putin ar putea cere Kievului recunoașterea teritoriilor ocupate de Rusia în schimbul retragerii trupelor din alte regiuni. Trump, se pare, este dispus să ia în considerare aceste condiții, însă Kievul și statele UE le vor respinge, cel mai probabil. Se subliniază, de asemenea, că un astfel de scenariu ar putea duce la încetarea sprijinului militar al SUA pentru Ucraina.
Anterior, la Washington s-a subliniat că problema teritorială va deveni centrală la aceste negocieri, iar statutul regiunilor disputate ar putea fi inclus în cadrul unui acord de încetare a focului. Totuși, Constituția Ucrainei interzice președintelui și parlamentului să modifice unilateral structura teritorială a țării sau să legitimeze schimbările de frontieră fără organizarea unui referendum.
Riscuri și amenințări principale
- Trump și dorința de „pace rapidă”
Donald Trump, se pare, urmărește oprirea cât mai rapidă a ostilităților pentru a-și consolida imaginea de pacificator și, eventual, pentru a candida la Premiul Nobel pentru Pace. Totuși, pentru el problema teritorială nu are importanță fundamentală, iar acest lucru poate duce la subestimarea consecințelor juridice și geopolitice ale impunerii Kievului de a recunoaște teritoriile ocupate. O astfel de abordare riscă să submineze reputația SUA ca aliat de încredere și să slăbească încrederea în angajamentul lor față de valorile democratice. - Presiunea asupra Ucrainei
Amenințarea suspendării ajutorului militar american, în cazul refuzului Kievului de a recunoaște teritoriile ocupate, nu ar fi doar o presiune asupra victimei agresiunii, ci și o încurajare directă a politicii anexării. Acest precedent periculos ar transmite lumii mesajul că cel mai puternic are dreptul să dicteze condițiile, iar statele democratice nu pot conta pe sprijinul de durată al Occidentului. - Poziția Rusiei
Putin nu urmărește pacea, ci legalizarea agresiunii sale. Orice acord impus fără a ține cont de poziția Ucrainei sau împotriva voinței acesteia nu ar face decât să înghețe conflictul, fără a-l rezolva. Rusia continuă să ceară Kievului renunțarea la integrarea în NATO, recunoașterea „noii realități” în teritoriile ocupate și protecția „drepturilor populației rusofone” — narative vechi, utilizate pentru justificarea intervenției. - Poziția Ucrainei
Kievul este pregătit pentru un armistițiu de-a lungul liniei de contact, dar este categoric împotriva recunoașterii internaționale a controlului Rusiei asupra teritoriilor ocupate. Ucraina a făcut deja pași spre compromis, acceptând o încetare temporară a focului fără restabilirea imediată a integrității teritoriale, însă concesii suplimentare ar contraveni Constituției și voinței cetățenilor, exprimată în alegeri și prin rezistența din timpul războiului.
Absența țărilor europene la masa negocierilor creează riscul de a ignora nu doar interesele Ucrainei, ci și pe cele ale securității europene. Europa oferă Kievului un sprijin politic, economic și militar semnificativ, iar excluderea sa din proces ar putea conduce la un acord care ar submina stabilitatea regională. Consecințele unui acord dezavantajos pentru Ucraina vor afecta în primul rând țările europene, întrucât legalizarea anexării teritoriale prin forță ar crea un precedent periculos pentru alte regimuri autoritare.
Participarea Marii Britanii sau a Franței ar putea echilibra negocierile, împiedicând concesiile excesive ale lui Trump în favoarea lui Putin. Londra și Paris dispun de experiență diplomatică și de interes strategic în menținerea stabilității în Europa. Prezența lor ar spori influența Uniunii Europene și ar contribui la obținerea unei păci mai echitabile, care să ia în considerare interesele Ucrainei.
Concesiile făcute Rusiei în privința teritoriilor ucrainene ar echivala cu triumful forței asupra dreptului internațional. O astfel de abordare nu doar că ar submina securitatea Europei, dar ar crea și un precedent periculos, încurajând agresiunea ca instrument de atingere a obiectivelor politice. Un acord fără garanții de securitate pentru Ucraina ar avea doar un efect pe termen scurt, distrugând încrederea în mecanismele internaționale și slăbind pozițiile Occidentului în Sudul Global, unde reacția la agresiunea unei mari puteri este observată cu atenție.
Negocierile fără participarea Europei și fără luarea în considerare a poziției Ucrainei riscă să devină nu un pas spre pace, ci un act de dictat. Pentru a asigura o reglementare justă, Rusia — și nu Ucraina — trebuie constrânsă să facă concesii. Presiunea asupra Kievului pentru recunoașterea teritoriilor ocupate nu ar însemna doar trădarea victimei agresiunii, ci și o amenințare la adresa securității globale. Participarea unor țări europene precum Marea Britanie sau Franța la negocieri este esențială pentru protejarea principiilor democratice și pentru asigurarea unei păci durabile în Europa.
