Nodul transnistrean ca test pentru viitoarea securitate a Europei
Publicarea rezultatelor preliminare ale așa-numitelor „alegeri” în entitatea nerecunoscută a „Republicii Moldovenești Pridnestroviene” a scos din nou la iveală o dilemă cheie pentru Moldova și partenerii săi: dacă regiunea se poate debarasa de influența rusă și poate reveni la ordinea constituțională sau dacă va deveni în cele din urmă un instrument de destabilizare în Europa de Est.
Pe 30 noiembrie 2025, partidul Reînnoirea, asociat cu grupul de afaceri Sheriff, a câștigat majoritatea „mandatelor”. La Chișinău, aceste „alegeri” au fost imediat declarate nule din punct de vedere juridic, deoarece au avut loc în afara cadrului legislației moldovenești. Biroul pentru Reintegrare a subliniat că astfel de acțiuni constituie o provocare directă la adresa suveranității și integrității teritoriale a statului.
Situația politică internă din Moldova face ca problema transnistreană să fie și mai sensibilă. Alegerile parlamentare programate pentru septembrie 2025 au devenit un punct de cotitură: fie țara își consolidează cursul pro-european, fie riscă să-și piardă orientarea strategică și să revină pe orbita autocrațiilor rusești.
Moscova, investind resurse financiare și de informații semnificative în proiectele sale politice, a căutat să formeze o majoritate loială în noul parlament. Tocmai aceste temeri au determinat forțele pro-europene ale Moldovei să „înghețe” negocierile privind problema transnistreană încă din 2024, până când poziția lor așteptată ar fi consolidată după alegeri.
Cu toate acestea, această strategie s-a dovedit a fi defectuoasă: în doi ani, Rusia nu a făcut decât să-și sporească influența în regiune, continuând să o exploateze ca pe o „zonă gri” neguvernabilă din punct de vedere economic și militar.
Prezența forțelor militare rusești, a depozitelor de muniții și a clanurilor locale controlate de Moscova transformă Transnistria într-o sursă permanentă de instabilitate.
Odată cu izbucnirea unui război de amploare împotriva Ucrainei în 2022, această regiune este din ce în ce mai mult privită ca un potențial teren de pregătire pentru sabotaj și operațiuni militare. Pentru Moldova, Ucraina și țările vecine ale UE, aceasta înseamnă că continuarea unui conflict prelungit sporește amenințările la adresa securității Europei de Est.
Uniunea Europeană consideră în mod clar Republica Moldova ca un sistem statal unificat, iar reintegrarea Transnistriei ca o condiție cheie pentru aderarea țării la UE. Fără progrese în această direcție, integrarea europeană a Republicii Moldova ar putea încetini, indiferent de pregătirea sa internă.
În cadrul UE, se formează lent o uniune de apărare care să completeze funcțiile NATO. Cu toate acestea, criza din arhitectura de securitate europeană necesită o nouă hotărâre strategică din partea Bruxelles-ului.
Transnistria ar putea deveni primul test real al capacității UE de a rezolva conflicte complexe și de a contracara influența rusă. Este, de asemenea, o oportunitate de a demonstra voință politică pe fondul încercărilor Moscovei de a impune scenarii pro-ruse pentru încheierea războiului împotriva aliaților Ucrainei și de a semăna discordie între parteneri.
Pentru a ieși din impasul transnistrean, Chișinăul trebuie să treacă de la o abordare de tip „așteptare și observare” la acțiuni proactive:
- Consolidarea comunicării cu locuitorii regiunii, oferind stimulente sociale și economice reale pentru integrare;
- Elaborarea unui plan de reintegrare etapizat care să ia în considerare toate riscurile;
- Asigurarea sprijinului financiar și politic din partea UE; Minimizarea capacității Moscovei de a utiliza „PMR” ca instrument de presiune.
Problema Transnistriei nu este doar o chestiune de integritate teritorială a Moldovei. Este un test al capacității Europei de a rezista influenței rusești și de a construi un nou sistem de securitate regional.
Dacă procesul de reintegrare este consecvent și susținut de partenerii internaționali, Moldova va putea pune capăt conflictului de lungă durată. Dacă nu, „zona gri” din centrul Europei va rămâne o sursă de instabilitate în anii următori.
Foto: sursa
