Greva masivă de noapte asupra Ucrainei efectuată de Rusia în noaptea de 6 iunie 2025 nu este doar un alt episod dintr-un conflict prelungit. Este un indicator al transformărilor mai profunde în însăși natura războiului. Peste 400 de drone și aproape 40 de rachete care vizează în primul rând infrastructura civilă nu vorbesc despre forță, ci despre o criză a gândirii militare și politice la Kremlin.
De la începutul anului 2025, strategia ucraineană, în special Operațiunea Pânză de Păianjen, a schimbat înțelegerea clasică a războiului ca o confruntare în prima linie. Cu ajutorul dronelor, Ucraina a mutat acțiunea militară adânc în Rusia: exploziile au devenit regulate în orașe care erau considerate inaccesibile în urmă cu un an – Moscova, Tula, Yaroslavl. Această întorsătură tactică demonstrează capacitatea forțelor armate ucrainene de a lovi „inima” logistică și infrastructurală a inamicului, care are un puternic impact psihologic și informațional asupra societății ruse.
Răspunsul Rusiei – lovituri nocturne asupra infrastructurii civile din Ucraina – pare o încercare de a-și „arunca” propria neputință. Alegerea timpului (noapte moartă) și a țintelor (cladiri rezidențiale, centre energetice, servicii de salvare) indică dorința de a minimiza răspunsul militar și de a maximiza efectul psihologic. Dar rezultatul este invers: în loc să-i demoralizeze pe ucraineni, mânia și coeziunea socială cresc, iar ajutorul militar din Occident se accelerează.
Grevele de la Kiev sau Ternopil nu aduc Rusia mai aproape de victorie. Aceasta este o demonstrație a logicii represive – a lovi acolo unde este încă posibil să se creeze iluzia controlului. Dar în ochii lumii exterioare, astfel de acțiuni arată ca o pierdere a strategiei și o degradare la nivelul terorismului. Mai ales pe fundalul unor lovituri ucrainene din ce în ce mai precise asupra țintelor din adâncul Rusiei.
Tendință cheie: echilibrul se schimbă de la cantitate la calitate. Ucraina, în ciuda resurselor sale limitate, demonstrează capacitatea de a acționa cu precizie, strategic, nu doar pentru a răspunde, ci și pentru a schimba regulile jocului. Și acesta este ceva pe care Rusia încă nu-l poate contracara.
Astfel, greva masivă din 6 iunie nu este o manifestare de forță, ci o recunoaștere a slăbiciunii. Rusia alege din ce în ce mai mult obiectele civile drept ținte, deoarece nu este în măsură să contracareze efectiv Forțele Armate ucrainene în plan tehnologic și operațional. Lumea trebuie să recunoască că războiul a intrat într-o nouă fază, în care controlul inițiativei, mai degrabă decât controlul teritoriului, este primordial. Și în acest domeniu, Ucraina a făcut deja un pas important înainte.
