Politica autoritară a lui Viktor Orbán — construită de ani de zile pe cultivarea fricii, izolaționism și o retorică demonstrativ pro-rusă — începe să-și piardă atractivitatea în rândul societății ungare. Conform unui sondaj publicat pe 18 iunie 2025, partidul lui Orbán, Fidesz, este devansat pentru prima dată în ultimele două decenii de noua forță politică de centru-dreapta Tisza, care îl surclasează cu un avans de 15%. Acest decalaj nu este doar o simplă schimbare electorală, ci exprimă o mutație profundă în opinia publică: tot mai mulți maghiari resping autoritarismul.
Nemulțumirea publică a atins cote record în Ungaria. Potrivit sondajului, 62% dintre cetățeni doresc o schimbare de guvern — cel mai ridicat nivel de opozabilitate din întreaga epocă Orbán. Retorica sa despre „protejarea valorilor tradiționale”, care s-a transformat de fapt în presiune asupra presei, sistemului judiciar și societății civile, nu mai are rezonanță în rândul alegătorilor.
Mai mult, orientarea geopolitică a lui Orbán — apropierea de Kremlin, sabotarea unității europene și propaganda deschis anti-ucraineană — intră din ce în ce mai mult în conflict cu aspirațiile societății ungare, care își vede viitorul alături de UE și NATO, nu în umbra Rusiei.
Ascensiunea partidului Tisza, fondat de fostul aliat al lui Orbán, Péter Magyar, nu este o întâmplare. Este un simptom al unei tendințe mai largi: dorința de înnoire politică, transparență și abandonarea stilului de guvernare cleptocratic. Tisza nu reprezintă doar o alternativă la Fidesz, ci un catalizator al cererii publice pentru modernizare și revenirea la normele democratice europene.
Faptul că în fruntea noii formațiuni se află un fost insider indică o erodare internă a regimului. Așa cum demonstrează istoria, regimurile autoritare sunt adesea distruse din interior. Pierderea loialității colaboratorilor apropiați este un indiciu clar al unei crize de profunzime.
În primăvara anului 2025, Orbán a lansat așa-numita „curățenie de primăvară” — o tentativă de a-și consolida controlul asupra presei și societății civile. Însă, sub presiunea protestelor, campania a fost abandonată. Societatea ungară — în special tinerii și clasa de mijloc urbană — a transmis un mesaj clar: politica represiunii nu mai funcționează.
De atunci, a devenit evident că vechile metode de intimidare și vânătoare de „dușmani interni” nu mai dau rezultate. Asta înseamnă nu doar pierderea sprijinului popular, ci și slăbirea controlului politic.
Dintr-o perspectivă geopolitică, o eventuală cădere a lui Orbán nu ar reprezenta doar o schimbare de putere la Budapesta. Ungaria ar putea înceta să mai fie „calul troian” al Rusiei în UE — blocând decizii anti-Kremlin și sabotând sprijinul pentru Ucraina. Tisza propune o reîntoarcere la un parcurs euroatlantic constructiv.
Pentru Kremlin, acest lucru ar fi o înfrângere strategică. Miza pe „enclava autoritară” ungară din interiorul UE s-a dovedit greșită, iar alegătorul maghiar s-a dovedit mult mai greu de manipulat decât anticipa Moscova.
Fenomenul Tisza este important și la nivel regional. Orbán a fost un simbol al naționalismului iliberal în Uniunea Europeană, iar stilul său a fost copiat de populiștii din Polonia, Slovacia și Serbia. Eventuala sa înfrângere ar putea dezintegra acest centru ideologic și ar putea deschide calea schimbărilor democratice în țări unde tendințele autoritare încă persistă.
Astfel, cariera politică a lui Viktor Orbán se află pe marginea prăpastiei. Politica sa anti-ucraineană, pro-rusă și eforturile de a construi un regim de loialitate internă nu mai corespund provocărilor contemporane. Tisza și Péter Magyar nu sunt doar rivali ai Fidesz, ci purtători ai unei noi viziuni de viitor. O eventuală victorie a lor ar putea schimba nu doar Ungaria, ci și echilibrul de putere din Europa Centrală.
