Summitul aniversar de la Tianjin a evidențiat încă o dată natura duală a Organizației de Cooperare de la Shanghai. Pe de o parte, OCS demonstrează o amploare impresionantă, unind cele mai mari state ale Eurasiei și miliarde de cetățeni. Pe de altă parte, organizația nu a reușit să devină nici un bloc economic, nici unul militar.
Principala caracteristică a OCS este absența mecanismelor obligatorii. Nu există apărare colectivă, nici o piață unică, nici coordonare a politicii de sancțiuni. Acest lucru distinge OCS de NATO sau UE și o transformă într-un forum diplomatic, unde fiecare participant își promovează propriile interese.
În ciuda retoricii „egalității”, OCS se transformă din ce în ce mai mult într-un proiect chinezesc. Beijingul folosește organizația pentru a legitima inițiativele „O Centură, Un Drum” și pentru a-și consolida poziția în Asia Centrală. Pentru Xi Jinping, OCS este un instrument de presiune ușoară asupra partenerilor, permițând Chinei să-și consolideze statutul de centru al politicii eurasiatice.
Moscova s-a aflat într-o poziție vulnerabilă. Pe de o parte, Kremlinul trebuie să demonstreze aliații pe fundalul izolării internaționale. Pe de altă parte, influența reală a Rusiei în cadrul SCO este minimă. Pârghiile economice sunt în mâinile Chinei, în timp ce India și alți jucători nu sunt pregătiți să transforme organizația într-o platformă pentru angajamente anti-ruse sau anti-chineze.
Pentru Delhi, apartenența la SCO nu este o alegere de alianță, ci un element de echilibru strategic. India rămâne un partener cheie al Statelor Unite și al țărilor occidentale, utilizând simultan SCO pentru a accesa Asia Centrală și a menține contacte cu China și Rusia. Această „strategie asimetrică” permite Indiei să evite să fie atrasă în conflicte și să primească beneficii fără costuri politice.
Analiștii occidentali percep SCO ca un proiect simbolic. Demonstrează o imagine de „multipolaritate”, dar nu formează o strategie unificată. Extinderea numărului de membri nu este însoțită de aprofundarea cooperării, iar retorica despre „noua ordine mondială” rămâne o declarație.
Principalul rezultat al summitului de la Tianjin: SCO este un instrument al politicii simbolice, nu o alianță reală. Pentru China, este o modalitate de a afirma conducerea. Pentru Rusia, este o platformă pentru a demonstra efemera „lipsă de izolare” ca urmare a războiului său împotriva Ucrainei. Pentru India, este o platformă convenabilă pentru echilibru. Pentru restul lumii, este un club unde se întâlnesc, dar nu iau decizii obligatorii.
Foto: sursa
