Relatările recente despre cerințele Kremlinului, pe baza cărora Vladimir Putin ar fi dispus să accepte încetarea războiului din Ucraina, au provocat o nouă undă de șoc în cercurile politice și de experți. Agenția Reuters, citând trei surse anonime apropiate conducerii ruse, a publicat o listă de condiții fără de care Moscova nu vede rostul negocierilor de pace. Aceste cerințe nu reprezintă un compromis, ci o tentativă de subminare a securității internaționale și a suveranității statelor post-sovietice.
Potrivit surselor Reuters, Putin este dispus la negocieri dacă:
- Moldova, Ucraina și Georgia semnează garanții juridice prin care renunță la aderarea la NATO;
- Ucraina consfințește oficial statutul său de neutralitate;
- Sunt ridicate parțial sancțiunile occidentale împotriva Rusiei;
- Sunt deblocate activele rusești înghețate;
- Se asigură protecția populației rusofone din Ucraina;
- Ucraina recunoaște de facto anexarea celor patru regiuni ocupate de Rusia.
Toate aceste puncte nu reflectă dorința unui compromis, ci reprezintă un asalt strategic asupra independenței politice a Ucrainei, Georgiei, Moldovei și altor foste republici sovietice. De fapt, Kremlinul cere recunoașterea unui drept de veto asupra orientării externe a acestor state.
Pentru prima dată, ideea unei Ucraine neutre a fost formulată de Moscova în 2014. De atunci, acest concept a devenit un element central al doctrinei de politică externă a lui Putin. Însă, în spatele cuvântului „neutralitate” se ascunde intenția de a priva Ucraina de dreptul de a-și alege singură traiectoria de dezvoltare și alianțele internaționale. Mai mult, Putin cere ca acest statut să fie garantat nu doar prin legislația ucraineană, ci și prin angajamente scrise ale țărilor occidentale. Kremlinul aplică aceeași tactică și în cazul Moldovei și Georgiei.
Această cerere este, în esență, o revenire la conceptul de „sfere de influență” din perioada Războiului Rece, în care soarta unor națiuni era decisă de alte puteri fără consultarea lor.
Al doilea bloc important de cerințe ale Kremlinului vizează economia. Ridicarea parțială a sancțiunilor și deblocarea activelor sunt prezentate drept condiții necesare pentru continuarea dialogului de pace. În realitate, este vorba de șantaj: „Dacă nu ne dați, vom continua să tragem.”
Istoria a demonstrat că sancțiunile sunt unul dintre puținele instrumente eficiente împotriva regimurilor autocratice. Dacă Rusia obține relaxarea acestora fără a restitui teritoriile ocupate și fără a opri agresiunea, se creează un precedent periculos: agresorul va fi recompensat pentru război.
Sursele Reuters indică clar: dacă Putin va înțelege că nu poate obține o „soluție pașnică” în termenii săi, va încerca să-și impună punctul de vedere pe câmpul de luptă. Un interlocutor a menționat că Kremlinul este pregătit pentru un război de lungă durată, în ciuda sancțiunilor și dificultăților economice. Altul subliniază că Putin a devenit și mai inflexibil și nu mai este dispus la concesii teritoriale.
Această poziție nu reflectă o deschidere către compromis, ci o strategie de confruntare pe termen lung, prin care Rusia încearcă să forțeze lumea să accepte „realitățile” sale prin violență continuă.
În acest context, cerințele Kremlinului ca Occidentul să renunțe la politica „ușilor deschise” din NATO conferă o semnificație specială declarației președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski, care a spus că absența Ucrainei la summitul NATO de la Haga ar însemna o victorie a lui Putin, nu asupra Ucrainei, ci asupra Alianței.
Această idee este esențială: războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu este doar un atac asupra unei singure țări, ci asupra întregului sistem de securitate internațională. Poziția NATO trebuie să fie clară: niciun pas înapoi, niciun compromis cu agresorul în detrimentul drepturilor statelor suverane.
Cerințele Kremlinului nu trebuie tratate ca o bază pentru negocieri reale de pace. Ele constituie un ultimatum geopolitic menit să distrugă independența Ucrainei, Moldovei, Georgiei și a altor țări care nu se conformează viziunii neoimperialiste a lui Putin.
Acceptarea acestor condiții nu ar însemna o dezescaladare, ci doar amânarea războiului, care ar reizbucni mai târziu într-o formă și mai agresivă. Ar fi un semnal periculos pentru întreaga lume: că politica de forță funcționează, că poți invada, ucide, ocupa — și, în cele din urmă, să primești „dividende ale păcii”.
Răspunsul Occidentului nu trebuie să fie concilierea, ci:
- intensificarea sprijinului pentru Ucraina,
- consolidarea flancului estic al NATO,
- menținerea strictă a regimului de sancțiuni,
- și respingerea oricărei reveniri la logica sferelor de influență.
Imagine: Vladimir Putin, sursa
