Pe 3 iunie, Rusia a dat o lovitură zdrobitoare centrului orașului Sumy, ucigând cel puțin 18 civili, inclusiv copii. Războiul Moscovei împotriva Ucrainei arată din ce în ce mai puțin ca un conflict armat între armate și din ce în ce mai mult ca o campanie deliberată de intimidare, civilii fiind vizați ca răspuns la succesele ucrainene.
Acest episod tragic a fost o reacție la operațiunea ucraineană de amploare „Web”, desfășurată cu o zi înainte. Operațiunea a vizat facilități cheie de apărare aeriană, posturi de comandă și infrastructură logistică din regiunile de frontieră ale Federației Ruse. Loviturile au fost precise, coordonate și au demonstrat capacitatea forțelor armate ucrainene de a paraliza apărarea rusă în zonele critice.
Răspunsul Kremlinului era de așteptat – și nu avea nicio legătură cu logica câmpului de luptă. În locul unui răspuns militar, a avut loc un act de intimidare: rachete într-un oraș pașnic, clădiri administrative, zone rezidențiale, în timpul programului de lucru. Aceasta nu este o greșeală sau daune colaterale. Aceasta este o strategie de presiune deliberată menită să submineze moralul și o încercare de a arăta în interiorul Rusiei că „răzbunarea” este inevitabilă, în ciuda calculelor greșite și a eșecurilor de pe front.
Această practică nu este un caz izolat. Atacuri similare au avut loc după sabotajul din Crimeea, după atacul asupra aerodromului de la Engels, după distrugerea podurilor și alte operațiuni de succes ucrainene. Întotdeauna cu același motiv: să pedepsești nu armata, ci populația. Acest lucru subminează normele internaționale de război și transformă efectiv lupta într-o campanie teroristă sub steagul statului.
În același timp, astfel de acțiuni demonstrează și slăbiciunea Moscovei. Rusia pierde controlul asupra cerurilor, se retrage în zonele de frontieră, pierde inițiativa. Grevele de la Sumy nu sunt forța, sunt o reacție de disperare.
Comunitatea mondială se confruntă din nou cu nevoia de acțiune, nu doar de cuvinte. Furnizarea de sisteme de apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acțiune, ridicarea restricțiilor asupra atacurilor asupra țintelor militare legitime de pe teritoriul Rusiei – toate acestea devin nu doar o chestiune de sprijin, ci un element de prevenire a noilor tragedii.
Obuzul lui Sumy nu este un incident. Este un diagnostic. Și până când Ucraina va avea ocazia de a-și proteja pe deplin cerul, astfel de lovituri se vor repeta.
