La mijlocul lunii iulie 2025, Uniunea Europeană și-a demonstrat hotărârea de a contracara expansiunea hibridă a Kremlinului, care amenință din ce în ce mai mult procesele democratice din țările Parteneriatului Estic. Două evenimente importante simultan – introducerea de sancțiuni împotriva forțelor pro-ruse din Moldova și avertismentul adresat Georgiei cu privire la posibila suspendare a regimului fără vize – au arătat că UE nu mai intenționează să urmărească pasiv cum Moscova distruge democrația în spațiul post-sovietic.
Pe 15 iulie, Consiliul UE a impus sancțiuni împotriva a șapte persoane și trei entități implicate în destabilizarea situației politice din Moldova. Accentul se pune pe oligarhul fugar Ilan Shor și cercul său apropiat. Noile sancțiuni reprezintă o continuare a politicii UE de blocare a mecanismelor financiare și politice utilizate pentru a submina suveranitatea țării. Acuzațiile includ cumpărarea de voturi la alegerile prezidențiale din 2024, interferența cu referendumul de aderare la UE, campanii de informare și sprijin logistic din partea Moscovei.
Aceste acțiuni indică faptul că Moldova este unul dintre fronturile cheie în războiul hibrid al Rusiei, iar UE înțelege acest lucru. Bruxelles-ul este din ce în ce mai conștient de faptul că viitorul securității europene depinde în mare măsură de posibilitatea de a menține procesele democratice de la Chișinău.
În aceeași zi, UE a transmis Georgiei o solicitare oficială de a restabili statul de drept și de a elibera oponenții politici, altfel regimul fără vize va fi suspendat. Motivul este îndepărtarea actualului guvern de standardele democratice și adâncirea regimului autoritar, din ce în ce mai orientat spre Moscova.
Georgia a fost odată considerată un lider în integrarea europeană în spațiul post-sovietic. Dar astăzi, partidul aflat la guvernare, Visul Georgian, demonstrează din ce în ce mai deschis un curs pro-rusesc, iar acest lucru a dus deja la excluderea sa din pachetul de negocieri al UE, alături de Ucraina și Moldova.
Instituțiile europene au recunoscut în sfârșit public că se opun nu numai războiului deschis al Rusiei împotriva Ucrainei, ci și unei agresiuni hibride la scară largă împotriva Occidentului. Moldova și Georgia nu sunt doar „parteneri estici”, ci câmpuri de luptă cheie în această confruntare. Guvernele democratice ale acestor țări au încercat să iasă din orbita Rusiei, iar acum Moscova încearcă să le aducă înapoi prin mită, dezinformare și șantaj politic.
UE înțelege din ce în ce mai mult că sprijinul pentru aceste state nu ar trebui să fie declarativ, ci concret: sancțiuni, ajutor, presiune asupra elitelor corupte. Acest lucru este deosebit de important în ajunul alegerilor parlamentare din Moldova, care ar putea determina nu doar viitorul său, ci și progresul Ucrainei către aderarea la UE.
Cu toate acestea, hotărârea UE este departe de a fi unanimă. În aceeași zi în care au fost introduse sancțiuni împotriva agenților de influență moldoveni, Slovacia și Malta au blocat adoptarea celui de-al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Principalul motiv este lipsa de disponibilitate de a renunța la beneficiile economice asociate cooperării cu Kremlinul.
Prim-ministrul slovac Robert Fico și-a legat direct acordul de cererea de a elibera țara de restricțiile privind gazele și de a-i permite să își îndeplinească contractul cu Gazprom până în 2034. Comisia Europeană este categoric împotriva acestuia, considerând că o astfel de concesie ar submina însăși esența politicii de sancțiuni.
Acest șantaj arată vulnerabilitatea arhitecturii europene: în timp ce unele națiuni mor pentru valorile europene, alte guverne negociază cu agresorul. Există o nevoie stringentă de a reforma mecanismele decizionale pentru a nu mai permite blocarea deciziilor vitale din cauza intereselor politice și economice înguste ale fiecărei țări.
UE intră într-o nouă fază de confruntare cu blocul autoritar condus de Moscova. Revenirea Georgiei și a Moldovei în sfera de influență rusă nu va fi doar o respingere a integrării europene de către elitele marionetă, ci și o înfrângere strategică pentru Occident într-un război hibrid purtat de o alianță de autocrații: Rusia, China, Coreea de Nord și Iran.
De aceea, UE trebuie nu numai să recunoască regresul democrației, ci și să îl contracareze activ – prin presiuni, sancțiuni, sprijin pentru societatea civilă și, cel mai important, demonstrând că democrația occidentală îi poate proteja pe cei care o aleg.
Unitatea europeană nu este doar un drept, ci și o responsabilitate. Iar astăzi, ceea ce este în joc nu este doar soarta țărilor individuale, ci stabilitatea întregului continent.
Foto: sursa
