În 2023, lumea a asistat la o evoluție periculoasă, odată cu revenirea armelor nucleare în Belarus, care fuseseră retrase din țară în 1996. Acordul semnat între Rusia și Belarus la 25 mai la Moscova a reprezentat o sfidare la adresa tratatului internațional privind neproliferarea armelor nucleare, o încălcare a dreptului internațional și o amenințare la adresa stabilității regiunii și a lumii în ansamblu.
În 1996, Belarus a renunțat în mod voluntar la capacitatea sa de înarmare nucleară și la programul nuclear național. Acest pas a fost important pentru menținerea stabilității în regiune și pentru dezvoltarea unor relații de bună vecinătate. Cu toate acestea, întoarcerea armelor nucleare în Belarus este ilegală, deoarece încalcă obligațiile internaționale pe care țara le-a semnat. Aceste acțiuni pun în pericol pacea și securitatea în regiune, precum și relațiile de bună vecinătate.
Prin returnarea armelor nucleare în Belarus, Moscova a ignorat nu numai angajamentele sale internaționale, ci și recentele apeluri ale Beijingului la respectarea regimului de neproliferare nucleară. Aceste acțiuni ale Moscovei reprezintă o amenințare la adresa securității și stabilității în regiune, precum și o încălcare a dreptului internațional.
Rusia acuză în mod nefondat Ucraina și partenerii săi de „escaladarea mitică a amenințării nucleare”. Aceste acuzații sunt nedovedite și sunt lipsite de orice fapte obiective. Dar Rusia este cea care duce o politică agresivă și își extinde capacitățile militare, inclusiv prin returnarea armelor nucleare în Belarus.
Acțiunile lui Lukașenko și ale lui Putin în contextul returnării armelor nucleare în Belarus sunt criminale și amenință securitatea regiunii.
Lukașenko expune populația din Belarus la noi amenințări nucleare, având în vedere că belarușii, ca și ucrainenii, au fost deja grav afectați de dezastrul de la Cernobîl, pentru care Kremlinul a fost, de asemenea, responsabil. Astfel de acțiuni nu numai că ar submina credibilitatea autorităților din Belarus, dar ar distruge și mai mult autoritatea morală a țării. Întoarcerea armelor nucleare în Belarus este, de asemenea, un pas spre pierderea independenței țării.
Trebuie subliniat faptul că armele nucleare nu sunt un mijloc care poate oferi o aparență de „securitate” regimurilor de la Moscova și Minsk. Utilizarea lor sau chiar amenințările cu utilizarea lor nu contribuie la stabilitatea politică, la bunăstare și la rezolvarea pașnică a conflictelor. Mai presus de toate, aceasta pune în pericol civilii și poate provoca consecințe ireparabile pentru întreaga lume.
Lumea nu-și poate permite o întoarcere la epoca urmăririi armelor nucleare. În schimb, comunitatea internațională trebuie să colaboreze pentru a asigura securitatea nucleară, a construi încrederea și a păstra pacea. Este esențial să continuăm să dezvoltăm canalele diplomatice de comunicare, negociere și cooperare internațională pentru a asigura securitatea nucleară.
Comunitatea internațională trebuie să se opună oricărei acțiuni menite să încalce tratatele internaționale privind neproliferarea armelor nucleare. Este necesar să se consolideze controalele asupra producției, proliferării și utilizării armelor nucleare și să se mențină un sistem de inspecții internaționale pentru a preveni o eventuală deturnare a tehnologiei nucleare către actori indezirabili.
Toate țările ar trebui să urmărească dezarmarea și reducerea arsenalelor nucleare. Dezarmarea nucleară globală este un obiectiv important care necesită eforturi comune ale tuturor statelor. În caz contrar, regimurile dictatoriale ar putea profita de lipsa de responsabilitate pentru o astfel de încălcare a dreptului internațional, ceea ce ar putea duce la pericole uriașe la nivel mondial.
