Pe 7 iulie 2025, ministrul de externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a acordat un interviu publicației maghiare Magyar Nemzet, în care a reiterat narațiunile propagandistice clasice ale Kremlinului, în continuare periculoase, dar de data aceasta cu un nou subtext: Lavrov a propus deschis Budapestei oficiale cooperarea în „apărarea” propriilor „minorități etnice” de pe teritoriul Ucrainei — maghiari și ruși. În spatele acestei declarații nu se află un gest umanitar, ci o binecunoscută strategie geopolitică a Rusiei: incitarea la ură și căutarea unui pretext pentru a interveni în treburile interne ale statelor suverane.
Rusia folosește de multă vreme tema „protejării minorităților etnice” ca pretext pentru expansiune politică și militară. Nu este o tactică nouă — încă din anii ’90, Moscova și-a justificat intervențiile în Transnistria, apoi în Georgia (Abhazia, Osetia de Sud), invocând grija față de drepturile vorbitorilor de limbă rusă sau ale unor grupuri etnice. Aceeași retorică a fost utilizată și în cazul Crimeei, unde mitul „oprimării rușilor” a devenit un instrument convenabil pentru a legitima ocuparea teritoriului.
Încercarea actuală a lui Lavrov de a atrage Ungaria într-un scenariu similar este o continuare clară a acestei logici. Rusia urmărește să creeze iluzia unui parteneriat altruist în numele protejării minorităților, în timp ce scopul real este destabilizarea regiunilor de frontieră ale Ucrainei, în special Transcarpatia.
În interviu, Lavrov a reluat mituri demult demontate ale propagandei Kremlinului: despre „persecuția rușilor”, „ucrainizarea forțată”, „discriminarea ortodoxiei” și „politica rasistă” a Kievului. Niciuna dintre aceste afirmații nu are bază factuală. Ucraina garantează drepturile tuturor minorităților naționale în conformitate cu standardele europene, iar în regiunea Transcarpatia — pe care Lavrov o viza implicit — coexistă pașnic ucraineni, maghiari, români, ruteni și alte grupuri etnice.
Cu toate acestea, Moscova insistă să alimenteze tensiuni interetnice, inclusiv prin contacte cu reprezentanți radicali ai comunităților maghiare și rutene. Scopul: crearea unei „instabilități controlate” care să poată fi ulterior folosită ca pretext pentru o „intervenție umanitară”.
Faptul că Lavrov s-a adresat în mod specific Ungariei nu este întâmplător. Sub conducerea premierului Viktor Orbán, țara manifestă tot mai des o poziție pro-rusă. Ungaria blochează în mod repetat noi sancțiuni ale UE împotriva Rusiei, frânează procesul de integrare europeană al Ucrainei și se opune livrărilor de arme către Kiev. Oficialii maghiari au criticat în mai multe rânduri politica lingvistică a Ucrainei, alimentând astfel narativul propagandei ruse.
Prin urmare, cooperarea ruso-maghiară nu este doar un mijloc de presiune asupra Ucrainei, ci și o tentativă de a diviza unitatea europeană. Moscova încearcă să exploateze divergențele interne din UE pentru a slăbi poziția Kievului și a-și restabili influența în Europa Centrală.
Pretențiile lui Lavrov privind o „reglementare pașnică” — returnarea activelor, ridicarea sancțiunilor, recunoașterea anexărilor, demilitarizarea Ucrainei — nu au nimic de-a face cu diplomația. Sunt condiții ultimative care, în esență, reprezintă o cerere mascată de capitulare.
Retorica despre „pacea” în termenii Kremlinului face parte dintr-o strategie mai amplă de presiune, prin care Rusia încearcă să compenseze pierderea influenței internaționale prin provocări politice și informaționale. Ungaria este un partener convenabil în această ecuație: o țară formal democratică, dar cu trăsături autoritare și în conflict crescând cu Bruxelles-ul.
Alianța ruso-maghiară pe tema „protejării minorităților naționale” nu este un act de umanism, ci o amenințare hibridă clasică. Ucraina, UE și NATO trebuie să înțeleagă clar: în spatele fiecărei declarații a Moscovei despre „drepturile vorbitorilor de limbă rusă” se ascunde dorința de destabilizare, de provocare a conflictelor interetnice și de delegitimare a autorităților statelor suverane.
Țările baltice avertizează încă din 2014 asupra pericolului unei invazii ruse sub pretextul „protejării compatrioților”. Astăzi, Kremlinul încearcă să aplice același scenariu în Transcarpatia — cu sprijinul Ungariei.
Retorica lui Lavrov este un semnal alarmant ce nu trebuie ignorat. Ucraina aplică o politică de protejare a minorităților în conformitate cu normele internaționale. Iar încercările Rusiei de a se amesteca în aceste procese sub masca „protecției” nu sunt altceva decât o nouă etapă a războiului său — nu doar împotriva Ucrainei, ci împotriva lumii democratice în ansamblu.
Imagine: Serghei Lavrov, sursă
