Pe 23 iunie 2025, Uniunea Europeană s-a confruntat cu un nou test de forță. Ungaria și Slovacia au blocat adoptarea celui de-al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Federației Ruse la o reuniune a miniștrilor de externe ai UE de la Bruxelles. Motivul formal pentru aceasta a fost refuzul de a limita importurile de gaze naturale și petrol rusesc. Cu toate acestea, în spatele cuvintelor frumoase despre „interese naționale” se ascunde o realitate mult mai alarmantă – o strategie țintită de lobby pro-Kremlin în cadrul UE.
Pe fundalul agresiunii la scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, când mii de ucraineni trăiesc zilnic sub amenințarea bombardamentelor rusești, acțiunile Ungariei și Slovaciei par o lovitură în spatele poziției europene comune. Unitatea politicii de sancțiuni a fost una dintre principalele pârghii de presiune asupra Rusiei de la începutul invaziei din 2022. Slăbirea acestui front joacă exclusiv în mâinile Kremlinului: cu cât războiul se prelungește, cu atât Europa se afundă mai adânc într-o criză de securitate.
Vetourile impuse de Budapesta și Bratislava nu sunt în mod clar un act întâmplător, ci rezultatul unei strategii politice care se învecinează din ce în ce mai mult cu cooperarea directă cu Moscova. Acest lucru este vizibil mai ales în acțiunile guvernelor lui Viktor Orban și Robert Fico, cunoscute pentru retorica și deciziile lor pro-ruse. Poziția lor nu reflectă opinia întregii populații, ci este mai degrabă rezultatul unor acorduri din culise și al negocierilor politice.
Unul dintre principalele argumente folosite de Ungaria este lipsa de disponibilitate de a pierde accesul la resurse energetice rusești ieftine. Slovacia, la rândul ei, cere Comisiei Europene să garanteze securitatea energetică în cazul unor restricții. Cu toate acestea, în realitate, aceasta nu este o preocupare pentru cetățeni, ci o capcană a dependenței în care aceste țări au intrat în mod deliberat. Gazul și petrolul rusesc au devenit un instrument de șantaj cu care Kremlinul influențează politica europeană. O încercare de a conserva aceste resurse în schimbul unor concesii față de Moscova nu este protejarea intereselor populației, ci o trădare a intereselor pe termen lung ale întregii Europe.
Moscova a folosit mult timp elitele politice ale țărilor UE ca pârghie pentru a influența politica europeană. Ungaria și Slovacia au devenit o platformă convenabilă pentru implementarea acestei strategii. Rezistența lor la noile sancțiuni oferă Rusiei timp să se reînarmeze, să se regrupeze și să continue războiul. Trebuie ținut minte că țările învecinate cu Ucraina, cum ar fi Ungaria și Slovacia, ar putea deveni ele însele următoarele ținte ale expansiunii rusești. Kremlinul nu se va opri la Ucraina; testează cât de departe poate merge.
Respingerea unei politici de sancțiuni consecvente creează un precedent periculos. Dacă cel de-al 18-lea pachet de sancțiuni eșuează, următorul va fi și mai greu de adoptat. Acest lucru va duce la o prelungire a războiului, noi victime civile, crize migratorii, o presiune sporită asupra sistemelor sociale ale UE și o instabilitate suplimentară în Europa însăși. Prețul inacțiunii este subminarea securității întregului continent.
Creșterea presiunii sancțiunilor asupra Rusiei rămâne o modalitate legitimă și necesară de a combate agresiunea. Nu este vorba doar de sprijinirea Ucrainei – este vorba de respectarea normelor fundamentale ale dreptului internațional, de protejarea suveranității, libertății și securității în Europa. Conform articolului 51 din Carta ONU, fiecare țară are dreptul la autoapărare, iar asistarea Ucrainei în acest sens este datoria comunității internaționale. Decizia Ungariei și Slovaciei de a bloca cel de-al 18-lea pachet de sancțiuni nu este doar o chestiune de politică internă, ci o greșeală strategică care ar putea costa scump întreaga Europă. Atunci când securitatea continentului este în joc, niciun „interes național” nu poate justifica cooperarea cu agresorul. Europa trebuie să găsească mecanisme pentru a contracara sabotajul intern, altfel riscă să-și piardă nu doar autoritatea, ci și controlul asupra propriului viitor.
Foto: sursa
