Osetia de Sud reprezintă încă un caz din trecutul rușinos al rușilor, care ne dă clar de înțeles modul în care Federația Rusă îndrăznește să agreseze suveranitatea altor state, fără a avea anumite remușcări. În contextul actual, în care rușii clar pierd războiul din Ucraina, se pare că Putin încearcă să reducă puțin din rușinea națională și să consolideze prezența “lumii ruse” pe teritoriile deja ocupate.
În acest context, recent regiunea separatistă a Georgiei a anunțat că va organiza un referendum, prin care va decide dacă se va alătura sau nu Rusiei. Drept bază a acestui referendum se invocă “aspirația istorică” a cetățenilor de a se alătura Rusiei – un scenariu prea asemănător cu cel din Crimeea.
Rusia consideră Osetia de Sud ca fiind „independentă”
Georgia a avertizat în trecut că orice plan al Osetiei de Sud de a organiza un astfel de vot pentru a se alătura Rusiei ar fi considerat „inacceptabil”. Totul vine în mijlocul invaziei Ucrainei de către Rusia, despre care Moscova a susținut că este o operațiune militară de protejare și anexare a regiunilor separatiste, etnice rusești, din estul Ucrainei, Donbas și Luhansk.
De ce referendumul din Osetia are semnificație și pentru Republica Moldova?
O reflecție absolut identică a Osetiei este Transnistria – regiune separatistă din Moldova. Deși rușii nu au recunoscut, deocamdată, independența Transnistriei, să nu uităm că, până la urmă, acesta este un lucru mai mult tehnic – Federația Rusă poate face acest lucru peste noapte, exact cu a procedat cu regiunile separatiste din Donbas.
Există riscul că un asemenea referendum ar putea fi organizat ș în Transnistria. Este mare probabilitatea că transnistrenii, zombați de propaganda rusească, vor vota anume anexare cu Rusia. În acest caz, rușii primesc frâu liber pentru a putea deschide un nou front în confruntarea cu Ucraina, ceea ce le-ar permite să reducă puțin din pierderile pe care le suportă în cadrul acestui război rușinos.
Din acest considerent, societatea mondială ar trebui să condamne ferm asemenea tentative – nu este pentru prima dată când rușii procedează într-un mod barbar, ignorând suveranitatea anumitor state. Scopul acestor acțiuni este de a obține avantaje politice, iar în realitatea pe care o trăim în prezent – și avantaje militare inclusiv.
Atât provocările, cât și încercările de a-și consolida prezența în statele ocupate ne dau de înțeles că Putin este în panică. Controlul asupra războiului demult i-a scăpat din mâini, iar tot ce face în prezent nu sunt decât încercări de a “improviza” anumite soluții, sub lozinca că “totul este sub control”. Plus la aceasta, să nu uităm că, asemenea teritorii ocupate în trecut de către ruși au anume acest scop – de a servi drept “as în mâneca”, atunci când situația va scăpa de sub control, iar înfrângerea va fi inevitabilă.
