Analize și opinii

Criza gazelor din Moldova: cum o țară mică „a arătat dinții” gigantului Gazprom

Cel mai curând, nu am putea numi criza gazelor naturale în Republica Moldova drept un fenomen spontan, fenomen care peste noapte a dat bătăi de cap Guvernului actual și celor de la Moldovagaz. De ceva timp, s-au creat toate premisele necesare pentru un asemenea scenariu: 

  • raportul de puteri în stat s-a schimbat, forțele pro-ruse cedând în fața celor pro-europene;
  • vechiul contract semnat cu Gazprom urma să expire în scurt timp, iar în vederea celor menționate la punctul de mai sus, a devenit evident că semnarea unui nou contract nu va fi una dintre cele mai ușoare misiuni pentru guvernarea actuală. Plus la aceasta, criza energetică la nivel mondial a devenit și ea o premisă comodă pentru majorarea „justificată” a prețului la gazele naturale livrate de către gigantul energetic Gazprom. 

Republica Moldova – Gazprom – Federația Rusă: Relație „la egali” sau Dependență și Cedare?

Aceste 3 trăsături esențiale pentru relația Republica Moldova – Gazprom au transformat această relație din una care ar putea fi pur comercială și bazată pe beneficii reciproce, în una care, cu timpul, a început să devină tot mai „toxică”. Totodată, toxicitatea în cauză de fiecare dată era resimțită de partea moldovenească. 

Premisele descrise mai sus s-au cuantificat într-un temei solid în baza căruia Gazprom și-a construit strategia care, de fapt, nu a fost una nouă, ci doar ajustată realității din acel moment. Dacă ar fi să facem o retrospectivă a relației dintre Republica Moldova și Gazprom, se conturează destul de bine 3 lucruri importante:

  • interesul comercial al gigantului energetic, manifestat prin deținerea a ⅔ din Moldovagaz și nu doar;
  • strategia de „creare de obligațiuni” prin datoriile istorice care datează încă din momentul proclamării independenței Republicii Moldova;
  • contextul politic care, într-un mod care încalcă orice reguli de etică în afaceri, se suprapune cu cel comercial. 

Dependență sau suprapunere? De fapt, ambele. Și dacă dependența mai poate fi acceptată în contextul în care e cumva firesc și probabil să depinzi de un furnizor energetic vital, atunci în cazul suprapunerii lucrurile stau mai diferit. Atunci când contextul comercial al negocierilor este suprapus cu cel politic îți rămâne doar să decizi dacă accepți asemenea negocieri sau nu. Dar nu este atât de simplu să fii categoric atunci când țara riscă să rămână fără o resursă energetică de bază. Acesta și este, dar mai bine zis a fost, cazul Republicii Moldova. 

Guvernele pro-ruse și guvernele corupte s-au dovedit a fi adevăratele cadouri pentru Gazprom și cei care lobeaza interesele politice ale Federație Ruse în Republica Moldova. Acest background a și construit și ajustat acea strategie de negociere a Gazpromului despre care am menționat mai sus. Strategie care a funcționat atât de bine ani la rând…

Jocul părea a fi câștigat din start, dar…

…de data aceasta Republica Moldova a decis să meargă pe altă direcție – una mai complicată, cu mai multe provocări și cu mai multă opunere de rezistență. O direcție destul de riscantă pentru Guvernul recent inaugurat – direcție plină nu doar de provocări, dar și de critici. 

Cum a reușit Republica Moldova să se opună gigantului energetic din Rusia, fără a ceda și a acorda beneficii politice? Revenim la dependență și supunere. Cum ar putea fi rupt acest cerc vicios cu un background istoric de zeci de ani? Doar printr-o poziție fermă și absolut diferită de cele precedente, poziție de care a dat dovadă Republica Moldova pe tot parcursul acelor negocieri. Poziție e atunci când nu cedezi, chiar și după eșuarea negocierilor și instaurarea stării de urgență în sectorul energetic. Poziție e atunci când demonstrezi capacitatea țării și a poporului de a găsi alte soluții, în cazul în care soluția de bază s-a dovedit a fi nefuncțională. 

Eșuarea negocierilor a stârnit un val de panică și critici în societate. Dar aceasta este calea schimbărilor – nu poți face ceva diferit fără ca acest lucru să se resimtă. În aceste negocieri Republica Moldova a demonstrat caracter și poziție fermă, iar acest lucru nu putea să nu aducă roade. În scurt timp Gazprom a sesizat că Republica Moldova nu „blufează”, cumpărând cantități-pilot de gaze naturale din surse alternative. Aici revenim la interesul comercial al Gazpromului, interes comercial de valoare, care trebuie păstrat chiar și în cazul în care va fi necesar de renunțat la contextul politic al negocierilor. Acest factor determină Gazpromul să revină la negociere, doar că de data aceasta nu din ipostaza și poziția părții mai puternice. 

Să fie oare aceasta o mică victorie pentru Republica Moldova și poporul moldovenesc? S-ar părea că ar putea fi, dar părerile și percepțiile societății s-au divizat – a crescut tariful la gaz. Evident, pentru consumatorul de rând acesta este cel mai important aspect, dar și „unitatea de măsură” prin care acesta apreciază eforturile și eficiența guvernării. Totodată, precum am menționat, calea schimbărilor este calea care se resimte cel mai mult în societate. În acest context, deja fiecare decide pentru el însuși ce este mai important – promovarea unei poziții ferme sau cedarea în speranța de a obține anumite beneficii comerciale. 

Elvira Chiriac

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Citind acum
Close
Back to top button