Duminica Floriilor din anul 2025 trebuia să fie o zi a speranței, prevestitoare a Paștelui — simbol al renașterii. Însă pentru locuitorii din Sumî, aceasta s-a transformat într-o zi a groazei și a pierderii. Rachetele balistice cu muniție cu dispersie lansate de armata rusă nu au distrus doar o parte a orașului — ele au lovit în inima vieții pașnice.
31 de morți, inclusiv copii, zeci de răniți, clădiri devastate, transport public distrus, o universitate și un centru pentru drepturile omului reduse la ruine — toate acestea arată o tentativă deliberată de a distruge nu doar infrastructura, ci și însăși ideea unei vieți sigure.
Acest atac nu este întâmplător. El face parte dintr-o strategie sistemică de teroare, care urmărește impunerea fricii ca normă, provocarea haosului interior și distrugerea moralului unei societăți. Dar societatea ucraineană demonstrează din nou: chiar și când rachetele cad — voința nu se frânge.
Reacția comunității internaționale este esențială. Declarațiile de îngrijorare sunt doar primul pas. Sunt necesare acțiuni reale: sancțiuni mai dure, livrarea de sisteme antiaeriene, justiție internațională. Pentru că fiecare oră pierdută este o șansă în plus pentru următoarea tragedie.
