Pe 16 mai 2025, lumea a fost martora unui eveniment important: la Istanbul au avut loc primele negocieri directe între Ucraina și Rusia de la începutul războiului pe scară largă. Formal, a fost un moment istoric — prima întâlnire fără intermediari în peste trei ani de război. Totuși, realitatea s-a dovedit mult mai complicată: în loc să aducă pași concreți spre pace, negocierile au scos la iveală ruptura profundă dintre părți și au evidențiat lumile politice diferite în care trăiesc Kievul și Moscova.
Delegația ucraineană a venit în Turcia cu o poziție clară și consecventă: încetarea imediată a focului — atât ca necesitate umanitară, cât și strategică. Kievul subliniază că doar în condiții de liniște este posibil un dialog real. O atenție deosebită a atras decizia delegației ucrainene de a nu folosi limba rusă în cadrul întâlnirii. Nu a fost doar un gest, ci un simbol al schimbărilor profunde: după 2022, între cele două țări nu se mai află doar o linie a frontului, ci și o prăpastie cultural-politică.
În timp ce Ucraina a demonstrat consecvență și deschidere către dialog, Rusia a ales o altă tactică. Delegația sa nu a inclus reprezentanți cu puteri reale de decizie. Cererile enunțate de Moscova au avut caracter de ultimatum: retragerea forțelor armate ucrainene de pe teritoriul național ca o condiție pentru pace. Acest lucru echivalează cu o capitulare — o poziție inacceptabilă pentru Kiev și fără vreo șansă de a fi pusă în aplicare.
În plus, Kremlinul a încercat din nou să excludă Statele Unite din procesul de negociere, ignorând rolul esențial al Washingtonului ca garant internațional cheie. O astfel de tentativă de a slăbi formatul negocierilor arată dorința Rusiei de a recâștiga controlul unilateral asupra condițiilor și direcției dialogului de pace.
Reacții puternice au stârnit și declarațiile delegației ruse. Acestea nu au exprimat dorința de dezescaladare, ci mai degrabă disponibilitatea pentru un război de lungă durată. Analogii istorice cu Războiul Nordic și retorica despre „disponibilitatea de a lupta chiar și 21 de ani” arată clar: Moscova nu a venit pentru pace, ci folosește dialogul ca instrument de presiune.
Și totuși, Ucraina este cea care face pași reali spre un proces de pace. Declarația ministrului apărării, Rustem Umerov, despre un posibil schimb masiv de prizonieri și pregătirea unei întâlniri la cel mai înalt nivel confirmă: Kievul nu doar vorbește despre pace — acționează. Într-un context în care o parte doar mimează disponibilitatea la compromis, cealaltă face eforturi reale pentru a opri războiul.
Pacea, dacă este posibilă, nu va veni din retorica amenințărilor, ci din hotărârea de a păstra umanitatea. Iar astăzi, tocmai Ucraina este cea care demonstrează această hotărâre.
Imagine: Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, sursa
