Probabil că nimic nu inflamează mai mult atmosfera politică și nu aprinde polemica publică – adesea transformată în bătălii ideologice – decât alegerile, fie ele prezidențiale sau parlamentare. Exemplul cel mai recent este cel al Statelor Unite, unde cu mai puțin de un an în urmă, campania pentru alegerile prezidențiale a polarizat profund societatea. Este firesc: o națiune își alege liderul, conducătorul, căruia îi conferă puterea. Iar în acest context, noțiunea de „putere” capătă un sens aproape sacru – fiind delegată de popor.
La sfârșitul lunii septembrie 2025, și Republica Moldova intră într-o perioadă de decizii politice majore. Deși nu sunt alegeri prezidențiale, scrutinul parlamentar ce urmează este decisiv: cetățenii vor alege cui încredințează majoritatea legislativă, iar de această decizie depinde dacă puterea va fi exercitată cu responsabilitate față de destinul țării sau dacă se va transforma într-un instrument de impunitate.
În acest context tensionat și având în vedere conflictele interpartinice acute care definesc climatul electoral actual, se conturează o întrebare esențială: încotro se îndreaptă Moldova? Va continua procesul de integrare europeană sau va regresa spre vremurile în care direcția politicii interne și externe era dictată de Moscova?
Astăzi, scena politică moldovenească este dominată de două blocuri ideologice profund antagonice. Lăsând deoparte formațiunile minore, competiția reală se poartă între trei mari forțe politice care propun viziuni diametral opuse asupra viitorului țării.
Prima tabără este reprezentată de partidul „Acțiune și Solidaritate” (PAS), principala forță pro-europeană din parlament, condusă de Igor Grosu, președintele legislativului. Premierul Dorin Recean este, la rândul său, o figură centrală în PAS. Obiectivul declarat: aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană până în anul 2030. Programul politic vizează reforme coerente în spirit european – combaterea corupției, susținerea economiei de piață și a antreprenoriatului, extinderea programelor sociale și infrastructurale, promovarea responsabilității civice.
Reformele sunt în curs, iar obiectivul integrării europene pare realist. Este evident că PAS înțelege guvernarea ca pe o responsabilitate, nu un privilegiu.
În cealaltă tabără se află două blocuri electorale: „Platforma Pentru Moldova”, condusă de fostul președinte Igor Dodon (2016–2020), și „Alternativa”, sub conducerea actualului primar al Chișinăului, Ion Ceban. Deși la prima vedere diferiți, acești actori sunt uniți de același apetit pentru putere – o putere pe care au avut-o, au pierdut-o și acum o doresc înapoi, fără asumarea responsabilității pentru eșecurile trecute.
Este vorba despre politicieni care au mai guvernat și a căror revenire ar putea fi dezastruoasă pentru Moldova. Liderii acestor partide sunt legați de un trecut comun marcat de corupție, înțelegeri obscure, dependență de Moscova și respingerea parcursului european. Printre ei: Igor Dodon (PSRM), Irina Vlah („Inima Moldovei”), Vladimir Voronin (PCRM), Vasile Tarlev („Viitorul Moldovei”), Ion Chicu (PDCM) și Alexandr Stoianoglo – fost procuror general. Obiectivul comun: revanșa politică.
Irina Vlah, fost bașcan al Găgăuziei, este una dintre cele mai proeminente figuri feminine pro-ruse din țară. A susținut constant apropierea de Moscova, a avut contacte frecvente cu reprezentanți ai „lumii ruse” și a întărit relațiile Găgăuziei cu entități precum „Rossotrudnicestvo”. Investigațiile jurnalistice indică gestionarea netransparentă a fondurilor publice și favorizarea elitelor locale fidele Kremlinului.
Totuși, simbolul principal al revanșismului rămâne Igor Dodon. Deși fost președinte și lider al PSRM, poziția sa s-a erodat atât intern, cât și în ochii Kremlinului. Dacă în trecut era considerat un aliat de încredere, în perioada 2024–2025 a fost marginalizat. Moscova, aflată într-o competiție internă acerbă între diverse grupuri de influență, l-a evaluat pe Dodon ca fiind „ineficient politic” și i-a tăiat finanțarea – anterior gestionată prin canalele lui Dmitri Kozak. Noul coordonator, Serghei Kirienko, a adoptat o linie dură față de Dodon.
Astăzi, supraviețuirea politică a lui Dodon depinde nu de electorat, ci de convingerea „curatorilor” ruși că mai este util. Această dependență îl face extrem de vulnerabil – atât în fața Moscovei, cât și a finanțatorilor locali care îi cer loialitate și rezultate electorale favorabile în schimbul sprijinului.
În încercarea de a-și recăpăta sprijinul Kremlinului, Dodon se aliază cu PCRM (Voronin), „Inima Moldovei” (Vlah) și PVM (Tarlev) – toate partide cu orientări pro-ruse și viziuni anti-europene bine cunoscute.
O altă piesă importantă este Ion Ceban – primarul capitalei și liderul „Mișcării Alternativa Națională” (MAN). Cu un discurs aparent moderat, el încearcă să se prezinte ca „alternativa” centristă. Totuși, mai multe analize, inclusiv ale Trezoreriei SUA, indică faptul că MAN și Ceban ar fi beneficiat de sprijin informal din partea rețelelor ideologice rusești. Alte surse menționează finanțarea campaniilor sale electorale prin intermediul lui V. Novruzov – fost lider al Congresului Azerbaidjenilor din Moldova, cu fonduri venind din regiunea transnistreană, aflată sub controlul Moscovei.
Schimbarea de imagine a lui Ceban nu a modificat esența mecanismului. Banii și influența rămân aceleași – din „zona gri”, cu scopul clar de a influența politica moldovenească.
Partidul MAN face parte din blocul „Alternativa”, alături de alte formațiuni pro-ruse, precum PDCM (Ion Chicu) și Alexandr Stoianoglo (independent). Folosind o platformă comună, aceste structuri promovează narațiuni similare celor difuzate de televiziunile rusești: criza Uniunii Europene, pierderea suveranității, „dictatul occidental” și necesitatea revenirii la „valorile tradiționale”.
În concluzie, outsiderii cer revanșă. Kremlinul cere revanșă! Nu sunt simple figuri de stil. Potrivit declarațiilor președintei Maia Sandu din iulie, Rusia pregătește o operațiune masivă de influențare a alegerilor parlamentare din Moldova. Vor fi utilizate instrumente multiple: finanțare ilegală prin criptomonede (aproximativ 100 de milioane de euro), cumpărarea alegătorilor, atacuri cibernetice, campanii de dezinformare, falsuri și propagandă anti-europeană pe rețelele sociale.
