Pe 6 august, la Kremlin a avut loc o întâlnire între președintele Rusiei, Vladimir Putin, și reprezentantul special al SUA, Steve Witkoff. Deși discuțiile, care au durat peste trei ore, au fost descrise oficial drept „utile”, semnalele din partea Rusiei sugerează mai degrabă o tactică de amânare decât o dorință autentică de pace.
De ce este importantă această întâlnire?
În primul rând, discuțiile au avut loc în contextul unui termen-limită stabilit de administrația Trump pentru înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei. Donald Trump a declarat că „toată lumea este de acord: acest război trebuie să se încheie”. Aceste cuvinte pot părea un apel la diplomație, însă nu indică, deocamdată, disponibilitatea Washingtonului de a face compromisuri care să sacrifice principii fundamentale.
În al doilea rând, Kremlinul a evaluat public întâlnirea în termeni pozitivi, dar conținutul discuțiilor a rămas vag. Accentul s-a pus pe ideea unui armistițiu parțial, mai exact un moratoriu asupra atacurilor aeriene rusești. Cu toate acestea, nu s-a menționat nimic concret despre o încetare totală a focului, retragerea trupelor rusești din Ucraina sau recunoașterea suveranității acesteia.
Ce spune Moscova – și de ce nu este nimic nou?
În ciuda retoricii diplomatice, surse din Kremlin au subliniat că poziția lui Putin rămâne neschimbată. Propunerile sale „de pace” includ aceleași cerințe repetate de ani de zile:
- Garantarea „neutralității” Ucrainei, adică renunțarea la aspirațiile sale de aderare la NATO;
- Cererea adresată Occidentului de a „recunoaște noua realitate” pe teritoriile ocupate;
- Promovarea ideii de „protecție a drepturilor populației rusofone”, un pretext folosit constant de Rusia pentru a justifica intervențiile politice.
Aceste condiții nu sunt altceva decât o tentativă de a legitima agresiunea Rusiei, începută în 2014 cu anexarea Crimeei și susținerea conflictului din Donbas, culminând cu invazia pe scară largă din 2022.
Aduce această întâlnire sfârșitul războiului mai aproape?
Orice dialog între Occident și Rusia este, fără îndoială, semnificativ. Totuși, negocierile care nu implică o revizuire a poziției agresive a Rusiei riscă să fie doar o punere în scenă diplomatică, menită să creeze iluzia unei abordări raționale, în timp ce războiul continuă să facă victime zilnic.
Faptul că Putin ia în considerare doar oprirea atacurilor aeriene, fără alte concesii, indică clar că Moscova nu caută pacea, ci doar o reducere temporară a presiunii internaționale, păstrând controlul asupra teritoriilor ocupate și avantajele strategice pentru viitoare negocieri.
De ce Rusia rămâne agresorul – și de ce este crucial să înțelegem acest lucru
În ciuda încercărilor Kremlinului de a se prezenta ca o parte forțată să „reacționeze” în conflict, realitatea este clară:
- Rusia este cea care a încălcat frontierele recunoscute internațional ale Ucrainei în 2022;
- Rusia atacă sistematic orașele ucrainene, infrastructura civilă, școli și spitale;
- Rusia cere concesii teritoriale care contravin dreptului internațional.
Orice „compromis” bazat pe condițiile agresorului nu reprezintă pace, ci capitulare.
Concluzie
Întâlnirea de la Kremlin a fost mai degrabă un memento al faptului că diplomația funcționează doar atunci când ambele părți urmăresc o pace autentică. Rusia, însă, pare să caute nu o soluție pentru război, ci o pauză strategică care să-i permită să se regrupeze, să se adapteze la sancțiuni și să-și continue politica de dictat prin forță.
Pentru Ucraina și pentru întreaga lume civilizată, este esențial să nu cedeze iluziei unei „schimbări de poziție” a Kremlinului. Presiunea – diplomatică, economică și informațională – trebuie menținută până la restabilirea deplină a justiției și a suveranității Ucrainei.
