Pe 19 septembrie, s-a raportat că opt țări ale UE continuă să cumpere gaz rusesc, în ciuda războiului din Ucraina și a aproape doi ani de sancțiuni. Printre aceste țări se numără Belgia, Franța, Grecia, Ungaria, Olanda, Portugalia, Slovacia și Spania. Acestea fie importă combustibil din conducte, fie achiziționează gaze naturale lichefiate.
Aceste livrări par să contrazică însăși esența politicii de sancțiuni. Pe de o parte, UE impune restricții tot mai mari Moscovei, promițând sprijin pe termen lung Kievului și decide să înghețe activele rusești. Pe de altă parte, menține un canal financiar care aprovizionează Kremlinul cu valută străină. Veniturile din petrol și gaze continuă să formeze baza bugetului rusesc și sunt convertite direct în arme, muniții și echipamente militare.
Logica economică a țărilor importatoare este simplă: gazul rusesc este mai ieftin, ceea ce reduce costurile de producție și consolidează pozițiile companiilor în concurența cu SUA și China. Dar acest „beneficiu” vine cu un preț politic – dependența de livrări, pe care Moscova o poate transforma oricând într-un instrument de presiune. Istoria Rusiei în ceea ce privește șantajul pe gaze în Europa este prea recentă pentru a fi uitată.
Trump intensifică presiunea: președintele american acuză deschis UE de slăbiciune și cere o respingere imediată a aprovizionării cu energie a Rusiei. Aceasta devine o dilemă deosebită pentru Ungaria și Slovacia. Prim-miniștrii Orbán și Fico insistă asupra menținerii tranzitului prin Ucraina, dar vor trebui să ia în considerare interesele Statelor Unite, care sunt gata să înlocuiască gazul rusesc cu propriul GNL.
Comisia Europeană a luat deja măsuri: din 2027, importul de gaz natural lichefiat rusesc va fi interzis. Regatul Unit și statele baltice au dat un exemplu închizându-și complet terminalele pentru GNL-ul rusesc. Dacă această practică se va răspândi în întreaga Uniune, Rusia va pierde o sursă semnificativă de valută străină și încă o pârghie de presiune.
Astăzi, Europa se confruntă cu o alegere: să continue să cumpere gaz ieftin și astfel să finanțeze războiul sau, în cele din urmă, să-și rupă dependența energetică de Moscova și să investească în propria capacitate și energie regenerabilă. Această alegere va determina nu numai energia, ci și stabilitatea politică a UE în următorii ani.
Foto: sursa
