În ajunul alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, forțele de opoziție din Republica Moldova, în special blocul patriotic de stânga condus de Igor Dodon, își intensifică eforturile de destabilizare a țării. Strategia lor include organizarea de proteste, amenințări cu escaladarea militară și manipularea temei Transnistriei ca instrument de presiune asupra guvernării și societății. Această analiză, bazată pe date economice, evaluări de securitate și realități politice, arată cum aceste acțiuni pun în pericol stabilitatea Moldovei și cursul său european.
Opoziția, inclusiv forțe politice asociate cu Rusia, se pregătește activ de proteste în masă după alegeri, pentru a contesta rezultatele scrutinului. Potrivit datelor din surse deschise, Kremlinul alocă sute de milioane de euro pentru cumpărarea de voturi, organizarea mitingurilor și răspândirea dezinformării. În 2025 au fost înregistrate numeroase tentative de finanțare a protestelor prin rețelele asociate cu Ilan Șor, inclusiv prin știri false și manipularea opiniei publice. Scopul acestor acțiuni este de a crea o atmosferă de neîncredere față de procesul electoral și instituțiile statului.
Președinta Maia Sandu a declarat în discursurile sale că opoziția folosește „sute de persoane plătite pentru provocări, violențe și intimidări”. Aceste proteste nu doar subminează procesul democratic, ci pot duce la violențe, așa cum s-a întâmplat deja în timpul crizelor politice anterioare. Spre exemplu, în 2015–2016, manifestațiile masive sprijinite de forțele proruse au destabilizat țara, provocând recesiune economică și instabilitate politică.
Opoziția, în special Dodon, utilizează frecvent retorica escaladării militare, susținând că actuala guvernare ar putea provoca un conflict în Transnistria dacă pierde alegerile. Această retorică nu doar că este nefondată, dar și periculoasă, deoarece are ca scop intimidarea populației și prezentarea guvernării drept „militaristă”. În realitate, conform experților, Rusia este cea care menține tensiunea în Transnistria prin prezența a circa 1500 de militari și prin livrări de armament. În 2025 s-a înregistrat o creștere a atacurilor cibernetice și a operațiunilor hibride menite să destabilizeze regiunea, fapt ce poate fi folosit ca pretext pentru escaladare.
În discursurile sale, Maia Sandu a subliniat că un control rusesc asupra Moldovei ar transforma țara într-o „trambulină pentru infiltrare” spre Odesa, amenințând nu doar Moldova, ci și securitatea regională. Amenințările cu escaladarea servesc opoziției pentru a deturna atenția de la lipsa unei programe economice sau politice reale, mizând în schimb pe frică și diviziune socială.
Transnistria rămâne un element central în strategia opoziției. Dodon vorbește despre necesitatea „reintegrării” regiunii prin negocieri cu Tiraspolul, dar propunerile sale ignoră realitatea influenței rusești. Transnistria, unde Rusia își menține prezența militară, este folosită ca instrument de război hibrid împotriva Chișinăului. Opoziția manipulează această temă pentru a justifica apropierea de Rusia, ceea ce ar putea duce la pierderea suveranității și la noi valuri de instabilitate.
Abordarea europeană, în schimb, presupune soluționarea pașnică prin formate internaționale, precum 5+2, cu implicarea UE și OSCE. Reformele de integrare europeană, inclusiv lupta împotriva corupției și consolidarea instituțiilor, sporesc șansele unui dialog real cu Tiraspolul, pe când scenariul rusesc duce la înghețarea conflictului. Sondajele arată că 63–64% dintre cetățeni sprijină cursul european, asociat cu stabilitatea și dezvoltarea economică, nu cu haosul pe care l-ar putea aduce strategia rusă.
Destabilizarea prin proteste sau escaladarea conflictului transnistrean ar avea consecințe economice grave. UE a alocat Moldovei 1,9 miliarde de euro pentru perioada 2025–2027, destinați dezvoltării infrastructurii, energiei și reformelor, ceea ce a dus la o creștere a PIB-ului cu 3% în 2024. Exporturile spre UE au ajuns la 2,2 miliarde de euro, în timp ce piața rusă își pierde atractivitatea din cauza stagnării economiei Rusiei, estimată să crească cu doar 0,9% în 2025. O destabilizare ar putea opri fluxurile de fonduri europene, ar restricționa libera circulație a bunurilor și oamenilor și ar afecta direct viața cetățenilor.
La nivel social, destabilizarea ar adânci diviziunile interne. Corupția legată de forțele proruse, precum cele conduse de Ilan Șor, deja subminează încrederea în instituții (Moldova are doar 30 de puncte în Indexul Percepției Corupției). Maia Sandu a avertizat că opoziția reprezintă „slujitori ai Kremlinului”, care acționează pentru bani, nu pentru interesele Moldovei. Acțiunile lor ar putea readuce țara în perioada unei guvernări corupte, cu pierderi majore pentru economie și bunăstarea populației.
Planul de destabilizare promovat de forțele de opoziție — proteste, amenințări cu escaladarea și manipularea temei Transnistriei — reprezintă o amenințare directă la adresa stabilității Moldovei. Aceste acțiuni, sprijinite de finanțare externă și tactici hibride, vizează subminarea parcursului european și readucerea țării în dependență față de Rusia. Integrarea europeană, în ciuda provocărilor, oferă calea spre creștere economică, securitate și soluționarea pașnică a conflictelor. Înaintea alegerilor, cetățenii Republicii Moldova trebuie să facă o alegere conștientă pentru a apăra pacea, stabilitatea și viitorul țării.
