Uniunea Europeană și-a exprimat sprijinul pentru dezvoltarea Coridorului Vertical de Gaze (VGC), care traversează Bulgaria și conectează mai multe țări din Europa de Est. Cu toate acestea, în ciuda sprijinului politic și a lobby-ului din partea Statelor Unite, perspectivele proiectului rămân incerte, relatează Euronews, conform logos-pres.md.
Comisarul european pentru Energie, Dan Jorgensen, și ministrul bulgar al Energiei au inspectat progresul construcției VGC pe 29 octombrie. Bulgaria, care s-a alăturat proiectului în martie, a investit deja aproximativ 350 de milioane de dolari. Finalizarea secțiunii bulgare este așteptată până la sfârșitul anului 2026. Grecia, România, Ungaria, Slovacia, Moldova și Ucraina participă, de asemenea, la proiect.
VGC este destinat să furnizeze aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an, devenind cel mai mare sistem de tranzit în ceea ce privește numărul de țări participante. SUA iau în considerare VGC ca o alternativă la aprovizionarea cu gaze rusești prin Ucraina: ruta este planificată pentru a transporta gaz natural lichefiat (GNL) regazificat, în principal din SUA prin terminale grecești.
În esență, proiectul implică unificarea conductelor și terminalelor de gaze existente în Marea Mediterană, cu adăugarea doar a conductelor de legătură și a stațiilor de compresoare. Anul acesta, primul transport de gaze azerbaidjaneze către Ucraina a fost deja efectuat prin intermediul VGK, dar livrarea a fost una de probă și minimă.
Potrivit eadiily.com, ruta a fost inactivă în septembrie și octombrie: nici măcar o reducere de 25% la costurile de transport nu a făcut livrările viabile din punct de vedere economic. Costul acestora ajunge la 90-100 de dolari pe mia de metri cubi – aproximativ un sfert din prețul de piață al gazelor din Europa.
În noiembrie, livrările către Ucraina vor fi reluate după o pauză de două luni, dar volumul lor va rămâne extrem de limitat. O licitație pentru capacitate pe ruta din Grecia via Bulgaria, România și Moldova a avut loc pe platforma RBP maghiară, dar au fost achiziționate doar aproximativ o treime din volumele oferite – puțin peste 600.000 de metri cubi pe zi, ceea ce reprezintă doar 3% din nevoile Ucrainei. Chiar dacă România și Moldova au înjumătățit tarifele de tranzit, ruta rămâne scumpă și necompetitivă.
Foto: sursa
