Politica internă a lui Orbán în Ungaria transformă Ucraina într-o țintă convenabilă

Declarația publică a premierului Ungariei, Viktor Orbán, în care a numit Ucraina „dușman”, nu a fost doar un gest diplomatic zgomotos. E simptomul unui proces mai profund: transformarea retoricii politice interne de la Budapesta înaintea alegerilor și alunecarea finală a puterii ungare spre izolaționism și revizionism energetic.

Energia, ca instrument al fricii

Argumentul-cheie al lui Orbán este o presupusă amenințare pentru familiile ungare, provocată de cererile Ucrainei și ale Bruxelles-ului de a renunța la resursele energetice rusești ieftine. Retorica e construită pe o formulă simplă: Ucraina → sancțiuni → creșterea tarifelor → sărăcirea ungurilor.

Verificarea factuală a acestor teze trece pe planul doi. Mult mai important e altceva: în discursul lui Orbán, energia se transformă dintr-o temă economică într-o temă de „supraviețuire națională”. În această logică, oricine pune sub semnul întrebării dependența de resursele rusești este automat declarat o amenințare la adresa statului.

Imaginea „dușmanului”, ca tehnologie electorală

Când numește Ucraina drept dușman, Orbán nu se adresează Kievului — el vorbește propriului electorat. De ani buni, premierul ungar construiește un model politic în care țara se află permanent sub asediu: ba din partea migranților, ba din partea Bruxelles-ului, ba din partea „elitelor liberale”. Acum, Ucraina a fost adăugată pe această listă.

Asta îi permite să:

• mobilizeze susținătorii înaintea alegerilor din 2026;
• legitimeze refuzul solidarității europene;
• justifice relațiile speciale cu Rusia sub lozinca „apărării păcii”.

„Antirăzboi”, în interpretare rusească

Orbán folosește constant termenul „poziție antirăzboi”, dar îl umple cu un conținut foarte specific. În interpretarea lui, războiul nu începe cu agresiunea Rusiei, ci cu sprijinirea Ucrainei. Ajutorul acordat victimei e prezentat drept provocare, iar descurajarea agresorului — drept pregătire pentru un conflict global.

Teza potrivit căreia UE s-ar pregăti de un război cu Rusia până în 2030 reproduce aproape mot-a-mot narațiuni propagandistice rusești. În același timp, e comodă pentru consum intern: frica de un război viitor devine argument împotriva oricărei integrări europene a Ucrainei.

Finanțele, încă un front al manipulării

Declarațiile despre „banii Ungariei”, care ar fi chipurile luați în favoarea Ucrainei, mizează pe sentimentul de nedreptate. Se trece însă sub tăcere faptul că o parte semnificativă a sprijinului financiar european este un instrument de securitate colectivă, nu un „cadou pentru Kiev”.

Orbán reduce intenționat sistemul complex al bugetelor europene la imaginea unui jaf direct: UE ia → Ucraina primește → Ungaria pierde. E o schemă convenabilă, dar departe de realitate.

De ce această retorică e periculoasă

Numind Ucraina „dușman”, premierul ungar trece linia dintre propaganda internă și responsabilitatea internațională. Asta:

• subminează unitatea UE într-un moment critic;
• legitimează narațiunile rusești în spațiul european;
• creează un precedent în care țara victimă a agresiunii ajunge „vinovată” pentru război.

Pe termen lung, o astfel de politică nu izolează Ucraina, ci chiar Ungaria — de aliați, de deciziile comune și de un sistem real de securitate.

Declarația lui Orbán nu e despre Ucraina. E despre lupta pentru putere din Ungaria însăși, unde frica, dependența energetică și imaginea unui dușman extern au devenit instrumente-cheie de supraviețuire politică. În această construcție, Ucraina e doar o țintă comodă. Dar fiecare astfel de „foc” lovește tot mai des chiar în solidaritatea europeană.