Armenia se îndepărtează de Moscova: Pașinian demontează influența rusă asupra politicii externe a țării

Erevanul nu mai dorește să rămână într-un sistem de relații de alianță în care i se cere loialitate politică, dar nu i se oferă garanții de securitate. Refuzul lui Nikol Pașinian de a participa la summitul OTSC, suspendarea contribuțiilor financiare la organizație și apropierea de partenerii europeni indică o revizuire conștientă a cursului de politică externă.

Moscova nu mai este principalul reper al Erevanului

La 11 noiembrie, în timp ce Vladimir Putin îi primea la Moscova pe participanții la summitul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), premierul Armeniei, Nikol Pașinian, se afla în Turcia, la conferința internațională privind schimbările climatice COP31. Absența sa a transmis un nou semnal clar: Erevanul nu mai consideră participarea la reuniunile blocului politico-militar condus de Rusia o prioritate.

Nu este vorba despre un gest diplomatic spontan. Armenia și-a suspendat participarea la activitățile OTSC încă din februarie 2024, a încetat să mai participe la reuniunile organizației și a oprit plata contribuțiilor financiare. La 5 noiembrie, Pașinian a declarat că interesul țării pentru această structură s-a epuizat.

În practică, autoritățile armene nu mai încearcă să mențină aparența unei alianțe care și-a pierdut utilitatea. În trecut, Rusia exercita o influență considerabilă asupra politicii externe și de securitate a Armeniei. Acum, Erevanul își revizuiește deschis relațiile cu Moscova și refuză să susțină automat pozițiile Kremlinului.

Eșecul garanțiilor de securitate a devenit un moment de cotitură

Principala cauză a conflictului este incapacitatea OTSC de a oferi Armeniei sprijinul așteptat în timpul escaladării confruntării cu Azerbaidjanul. Erevanul conta pe faptul că obligațiile de alianță vor avea o valoare concretă într-un moment critic. Organizația nu a oferit însă ajutorul pe care îl aștepta partea armeană.

Această experiență a schimbat percepția Armeniei asupra Rusiei ca partener strategic. Pașinian a pus în repetate rânduri sub semnul întrebării eficiența OTSC, a numit-o o „alianță-balon” și a declarat că Armenia nu mai poate considera Rusia un partener strategic necondiționat.

Disputa depășește deja cadrul participării la o organizație. La Erevan a fost pusă în discuție și oportunitatea menținerii în continuare a bazei militare ruse de la Giumri. Acest lucru indică o revizuire a unui sistem mai amplu de acorduri de securitate, care a legat Armenia de Moscova timp de decenii.

Kremlinul încearcă să exercite presiuni prin intermediul OTSC

Răspunsul Moscovei a constat în introducerea unor restricții în cadrul organizației. Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la 11 noiembrie Armenia a fost privată de dreptul de vot și de posibilitatea de a propune candidați pentru anumite funcții din cauza neplății contribuțiilor financiare. Restricțiile vor rămâne în vigoare până la achitarea restanțelor.

Totuși, măsurile administrative nu pot elimina cauzele politice ale crizei. Armenia nu a oprit finanțarea OTSC doar din refuzul de a-și îndeplini obligațiile formale. Decizia face parte dintr-o schimbare de politică prin care Erevanul nu mai dorește să susțină o structură a cărei eficiență a ajuns să o conteste.

Pentru Kremlin, situația este complicată de faptul că un fost aliat își stabilește singur limitele cooperării. Moscova poate invoca obligațiile financiare și poate aplica sancțiunile prevăzute de regulamentele organizației, dar nu poate restabili prin decizii administrative încrederea societății și conducerii armene.

Armenia caută noi oportunități de politică externă

În paralel, Erevanul își intensifică relațiile cu statele occidentale și cu Uniunea Europeană. Pașinian a declarat că Armenia este pregătită să depună o cerere de aderare la UE. Totuși, acest lucru nu înseamnă că a fost luată o decizie definitivă de retragere din alte structuri de integrare sau de aderare imediată la o nouă alianță militară.

Autoritățile armene încearcă să-și extindă cercul de parteneri și să creeze alternative la dependența anterioară de Moscova. Pentru o țară aflată într-un mediu regional complex, diversificarea relațiilor externe are atât o dimensiune politică, cât și una strategică, legată de securitate.

Această abordare reduce posibilitatea Rusiei de a stabili unilateral limitele politicii externe a Armeniei. Chiar dacă legăturile economice și unele relații instituționale dintre cele două țări vor continua să existe, natura acestora se schimbă treptat.

Consecințe pentru influența Rusiei în Caucazul de Sud

Armenia nu a anunțat încă retragerea oficială din OTSC și nici nu a întrerupt toate relațiile cu Rusia. Cu toate acestea, schimbarea de direcție politică este deja evidentă: Erevanul renunță la modelul anterior, în care Moscova era, în practică, principalul său partener în domeniul securității.

Pentru Rusia, acest lucru înseamnă o diminuare a influenței în Caucazul de Sud. Pierderea încrederii Armeniei slăbește pozițiile Kremlinului în regiune și le arată celorlalți parteneri ai Moscovei că acordurile formale de alianță nu garantează sprijinul concret.

Pașinian nu doar lipsește de la summit-urile organizate de Rusia — guvernul său revizuiește în mod sistematic însăși logica relațiilor cu Kremlinul. Inițiativa acestui proces aparține Erevanului: Armenia nu mai dorește să-și construiască securitatea în jurul Rusiei și nici să lase Moscovei ultimul cuvânt în stabilirea propriului viitor de politică externă.