Putin caută complici pentru redesenarea lumii: Rusia încearcă să transforme agresiunea într-un instrument de șantaj global
Pe 19 noiembrie, Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin se vor întâlni pentru prima dată într-un format trilateral. Pentru dictatorul rus, aceasta este o oportunitate de a reveni pe scena internațională nu în calitate de conducător al unui stat agresor, responsabil pentru un război de amploare, crime de război și șantaj nuclear sistematic, ci ca presupus participant cu drepturi egale la formarea unei noi ordini mondiale. Kremlinul încearcă să folosească negocierile pentru a-și legitima politica criminală, în timp ce Ucraina, care plătește zilnic pentru imperialismul rus cu viețile propriilor cetățeni, nici măcar nu figurează pe agenda anunțată.
La 13 noiembrie, Casa Albă a anunțat că, pe 19 noiembrie, la Shenzhen, în China, în marja summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), va avea loc prima întâlnire comună din istorie a liderilor Statelor Unite, Chinei și Rusiei. Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin intenționează să discute despre reducerea arsenalelor nucleare și războiul din Iran. În schimb, războiul ruso-ucrainean nu a fost inclus pe agenda negocierilor, potrivit informațiilor furnizate de administrația americană.
La Washington nu ascund faptul că nu se așteaptă la încheierea unor acorduri concrete, descriind întâlnirea drept doar „începutul unei conversații”. Totuși, pentru Moscova, chiar și simplul fapt al organizării acestor negocieri are o valoare propagandistică și politică enormă. Putin primește posibilitatea de a apărea alături de liderii Statelor Unite și Chinei, deși regimul său continuă să ucidă civili ucraineni, să distrugă infrastructura civilă și să amenințe alte state.
Practic, lumea asistă la o nouă încercare a Kremlinului de a transforma propria agresiune în capital politic. Rusia declanșează războaie, provoacă crize internaționale, își șantajează vecinii și recurge la amenințări nucleare, după care pretinde să fie tratată ca un stat care are drepturi speciale în stabilirea viitorului altor țări.
Moscova vrea să fie recompensată pentru război și crimele internaționale
Pentru Putin, întâlnirea cu Trump și Xi Jinping nu reprezintă doar un contact diplomatic. Kremlinul încearcă să obțină o reabilitare politică după invazia pe scară largă a Ucrainei și să demonstreze că izolarea internațională a Rusiei și-ar pierde, chipurile, relevanța.
De ani de zile, autoritățile ruse distrug sistemul internațional de securitate, sfidează dreptul internațional și încearcă să modifice granițele prin forță. În loc să răspundă pentru războiul declanșat, Moscova cere concesii, propunând practic comunității internaționale să accepte rezultatele propriei agresiuni.
Aceasta este una dintre principalele mize ale diplomației ruse: să oblige lumea să trateze consecințele acțiunilor criminale ale Kremlinului drept o nouă realitate politică. Putin nu urmărește atât să ajungă la un acord de pace, cât să obțină recunoașterea dreptului Rusiei de a exercita presiuni prin forță, de a ocupa teritorii și de a interveni în afacerile interne ale statelor suverane.
Este deosebit de cinic faptul că Kremlinul încearcă să revină la formatul diplomației marilor puteri fără să oprească agresiunea. Conducerea rusă vrea să continue simultan distrugerea Ucrainei și să obțină recunoaștere internațională în calitate de unul dintre centrele politicii globale.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a calificat deja viitoarea întâlnire drept „extrem de importantă”, deși a respins comparațiile cu Conferința de la Ialta din 1945. Totuși, pentru Moscova, simbolistica este esențială: Putin vrea să revină în clubul statelor care, potrivit viziunii Kremlinului, ar trebui să aibă dreptul de a decide prin negocieri soarta lumii.
Trump și Xi Jinping nu trebuie să devină instrumente ale propagandei Kremlinului
Disponibilitatea președintelui american de a sta la aceeași masă cu Putin creează o situație politică extrem de avantajoasă pentru regimul rus. De ani de zile, Kremlinul încearcă să convingă atât propria populație, cât și publicul internațional că Occidentul nu ar fi capabil să izoleze Rusia și că liderii săi rămân participanți indispensabili la politica mondială.
Acum, Moscova are posibilitatea de a folosi însăși organizarea întâlnirii drept confirmare a acestei teze propagandistice. În același timp, Kremlinul nu este obligat să facă nicio concesie: Rusia nu a anunțat încetarea agresiunii, nu a renunțat la pretențiile sale de ocupație și nu a demonstrat că este dispusă să răspundă pentru crimele comise.
Pentru Trump, negocierile ar putea reprezenta o modalitate de a-și demonstra influența asupra politicii internaționale. Însă activitatea diplomatică de dragul procesului nu trebuie să înlocuiască rezultatele concrete. Dacă Putin primește o tribună internațională fără să-și schimbe comportamentul agresiv, acest lucru nu face decât să-i consolideze convingerea că poate acționa fără a suporta consecințe.
Xi Jinping are, la rândul său, ocazia de a-și demonstra rolul în politica globală. China continuă să susțină parteneriatul strategic cu Moscova, iar legăturile sale economice cu Rusia au o importanță majoră pentru capacitatea Kremlinului de a rezista presiunii sancțiunilor occidentale. Prin urmare, participarea liderului chinez la acest format nu poate fi analizată separat de contextul mai larg al cooperării ruso-chineze.
În același timp, interesele celor trei state sunt semnificativ diferite. Dar acest lucru nu anulează riscul principal: Putin poate folosi negocierile pentru a-și consolida pozițiile, în timp ce Washingtonul și Beijingul vor avea ocazia să discute probleme globale cu participarea liderului unui stat care a devenit el însuși una dintre principalele surse de instabilitate internațională.
Șantajul nuclear rusesc devine un instrument diplomatic
Reducerea arsenalelor nucleare ocupă un loc separat pe agenda întâlnirii. La prima vedere, această temă corespunde intereselor securității globale. Totuși, participarea Rusiei la asemenea negocieri necesită o prudență deosebită.
Moscova utilizează sistematic retorica nucleară pentru a intimida statele occidentale. Oficialii ruși amenință în mod repetat cu utilizarea armelor nucleare, încearcă să limiteze sprijinul militar acordat Ucrainei și să provoace teamă în societățile democratice în legătură cu o confruntare directă cu Kremlinul.
Astfel, un stat care folosește arsenalul nuclear ca instrument de șantaj politic primește acum posibilitatea de a discuta despre securitatea nucleară globală la cel mai înalt nivel. Acest lucru îi oferă lui Putin un spațiu suplimentar pentru manipulare: Moscova se poate prezenta drept un participant responsabil la dialogul internațional, continuând în același timp să amenințe alte țări.
Rusia nu trebuie să beneficieze de privilegii diplomatice speciale doar pentru că deține un arsenal nuclear considerabil și îl folosește pentru intimidare. Dimpotrivă, șantajul nuclear sistematic al Kremlinului ar trebui să constituie un motiv pentru intensificarea presiunii internaționale asupra conducerii ruse.
Excluderea Ucrainei de la negocieri servește intereselor Moscovei
Cel mai revoltător aspect al viitoarei întâlniri rămâne absența Ucrainei de pe agenda anunțată. Rusia poartă un război pe scară largă împotriva statului ucrainean, însă liderii celor trei țări care pretind că au un rol decisiv în politica mondială nu intenționează să discute despre această agresiune.
O asemenea abordare creează, practic, condițiile pentru revenirea la modelul de relații internaționale pe care Kremlinul încearcă să îl impună de mulți ani: marile puteri negociază între ele, iar statele mai mici sunt obligate să accepte consecințele deciziilor lor.
Exact această logică o aplică Moscova în relația cu Ucraina. Autoritățile ruse nu îi recunosc pe deplin dreptul de a-și stabili singură cursul politicii externe, încearcă să îi limiteze relațiile internaționale și cer concesii sub pretextul așa-numitelor interese de securitate ale Rusiei.
Însă nicio revendicare a Kremlinului nu îi oferă dreptul de a decide soarta poporului ucrainean. Ucraina nu este un teritoriu care poate fi cedat, împărțit sau folosit pentru încheierea unor înțelegeri între Washington, Beijing și Moscova.
Dacă Trump și Xi Jinping sunt cu adevărat interesați de stabilitatea internațională, ei trebuie să pornească de la principiul suveranității statelor, nu de la conceptul rusesc al sferelor de influență. În caz contrar, orice discuție despre o nouă ordine mondială se va transforma într-o justificare a dreptului celui puternic de a impune condiții celui slab.
Kremlinul nu urmărește pacea, ci dreptul de a continua politica imperialistă
Propaganda rusă încearcă permanent să prezinte Moscova drept o parte care ar urmări un nou echilibru de putere și o ordine internațională echitabilă. În realitate, în spatele acestor declarații se ascunde dorința de a restabili controlul imperial asupra statelor vecine, de a distruge sistemul european de securitate și de a obliga lumea democratică să accepte ultimatumurile rusești.
Războiul împotriva Ucrainei reprezintă cea mai amplă manifestare a acestei politici, dar nu este singura. Kremlinul folosește sistematic forța militară, șantajul energetic, atacurile cibernetice, dezinformarea și ingerințele politice ca instrumente de influență externă. Conducerea rusă a demonstrat în repetate rânduri că este dispusă să provoace instabilitate pentru a-și menține puterea și a-și extinde influența geopolitică.
Prin urmare, viitoarea întâlnire de la Shenzhen nu trebuie interpretată ca o dovadă a revenirii Rusiei în diplomația internațională în calitate de partener responsabil. Un stat care declanșează războaie de cucerire, amenință sistematic alte țări și sfidează dreptul internațional nu poate pretinde, în același timp, rolul de garant al securității mondiale.
Putin vrea să obțină de la Trump și Xi Jinping nu doar posibilitatea de a negocia, ci și recunoașterea de facto a dreptului Rusiei de a recurge la șantaj internațional și de a redesena sferele de influență. Kremlinul urmărește ca lumea să uite motivele izolării Moscovei, să nu mai vorbească despre responsabilitatea pentru crimele comise și să înceapă să trateze ultimatumurile rusești drept revendicări legitime ale unei mari puteri.
Însă agresiunea nu devine diplomație, șantajul nuclear nu se transformă într-o garanție de securitate, iar ocupația nu devine legală doar pentru că autorul ei a fost invitat la masa negocierilor cu liderii principalelor puteri mondiale.
Rusia însăși a distrus încrederea în propria conduită, s-a transformat într-o amenințare la adresa securității internaționale și poartă întreaga responsabilitate pentru războiul pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei. Nicio întâlnire trilaterală nu trebuie să permită Kremlinului să evite această responsabilitate sau să își prezinte ambițiile imperialiste drept o luptă legitimă pentru o nouă ordine mondială.
