Pe 29 iunie, la summitul NATO de la Madrid, Finlanda a primit o invitație oficială pentru a deveni membru al Alianței. Acest eveniment nu doar că reprezintă o zi istorică pentru Finlanda (ziua în care țara face un mare pas spre renunțarea la statutul de neutralitate militară), dar reprezintă și un moment de înfrângere strategică pentru Federația Rusă.
Strategia Kremlinului a dat-o-n bară
Drept unul dintre pretextele, sub care Rusia a pornit acest război de amploare împotriva Ucrainei, a fost necesitatea de a opri ofensiva NATO. Scopul Kremlinului în acest context a fost clar ca bună ziua – de a transforma Ucraina într-un exemplu a “ce se poate întâmpla cu orice țară, care va decide să adere la NATO împotriva voinței Federației Ruse”.
Toate bune și frumoase, dar la ce a adus această strategie a rușilor? Aceștia, pe de o parte, în peste 100 de zile nu au putut îngenunchea Ucraina și nu au făcut decât să accelereze parcursul de integrare europeană a țării. Pe de altă parte, Rusia a căpătat încă 2 “probleme” – Finlanda și Suedia, care au renunțat istoric la neutralitatea sa și au optat pentru aderarea la NATO.
Finlanda în NATO – coșmarul lui Putin devine realitate
Unul dintre mesajele prin care Rusia încerca să sperie Occidentul și Ucraina a fost bazat pe afirmațiile, precum că rachetele nucleare vor ajunge de la Moscova în Kiev în decurs de 9 minute. Până ieri, partea aceasta a “jocului” părea a fi complet controlată de Putin, doar că rușii nu au luat în calcul un singur lucru: Racheta nucleară ajunge din Finlanda în Moscova doar în 2 minute.
Acest factor schimbă radical situația geopolitică actuală. Scopul rușilor în acest război hibrid împotriva Occidentului a fost de a demoraliza și a discredita instituțiile acestuia. De facto, toate acțiunile Kremlinului nu au dus decât la consolidarea acestor instituții – NATO și UE, gestionând provocările deloc ușoare, totuși, reușesc să-și consolideze pozițiile. Și, cel mai interesant: anume Rusia, fără să-și dea seama, a contribuit la consolidarea forțelor propriilor adversare geopolitici.
Astfel, invadând Ucraina, Putin, până în acest moment nu a făcut decât:
- să pornească un război de amploare, cu vărsare de sânge și numeroase crime de război;
- să aducă propria țară în colaps economic, care va fi resimțit în deceniile următoare;
- să determine Finlanda și Suedia să renunțe la neutralitatea istorică și să adere la NATO (aducând NATO și mai aproape de propria țară);
- să accelereze parcursul UE al Ucrainei și al Republicii Moldova.
În acest context, crimele comise de către militarii ruși sunt și mai îngrozitoare – aceștia varsă propriul sânge și sângele luptătorilor ucraineni, în timp ce propria lor conducere de la Kremlin deja a suferit înfrângeri strategice geopolitice. Aderarea Finlandei și Suediei la NATO va reprezenta apogeul acestei înfrângeri și, posibil, momentul în care Rusia își va pierde rămășițele imaginii de pe arena geopolitică.
Ultimele acțiuni ale Federației Ruse – dovadă a disperării Kremlinului
Lansarea de rachete asupra clădirilor rezidențiale din Kiev nu arată decât disperarea rușilor – în peste 100 de zile aceștia nu au putut cuceri Ucraina și nici măcar nu s-au apropiat substanțial de realizarea acestui obiectiv. În același timp, Kremlinul se simte presat și panicat de aderarea de facto a Finlandei la NATO.
După logica lui Putin, Rusia ar trebui să înceapă demilitarizarea Finlandei, dar cum ar putea fi posibil acest lucru, în timp ce operațiunea specială de demilitarizare a Ucrainei în 72 ore, încă nu a fost finalizată, chiar dacă au trecut peste 100 de zile? Și, chiar dacă ar merge la acest pas neinspirat, care sunt șansele Rusiei de a demilitariza în același timp Finlanda (care va fi susținută direct de către NATO) și Ucraina, care rezistă destoinic împotriva ocupanților ruși?
