Ideea că Ucraina și Moldova ar trebui să se îndrepte în paralel spre Uniunea Europeană astăzi sună mai degrabă o necesitate politică decât un gest diplomatic. Intenția de a analiza separat aplicațiile acestor țări, așa cum a exprimat comisarul european pentru extindere Marta Kos, nu este doar neconstructivă, ci și un pas potențial periculos în contextul geopolitic actual.
Teza despre separarea aderării celor două țări se bazează pe presupunerea că Moldova, spre deosebire de Ucraina, se află într-o stare mai stabilă și demonstrează o dinamică mai bună a reformelor. Totuși, o astfel de logică ignoră principalul lucru: atât Moldova, cât și Ucraina stau pe același front împotriva agresiunii ruse, au o istorie comună de curs de integrare și aceeași hotărâre de a deveni parte a comunității europene.
Viceprim-ministrul Ucrainei pentru Integrare Europeană, Olga Stefanishyna, a numit pe bună dreptate încercările de împărțire a aplicațiilor neconstructive. Întrucât Ucraina continuă să reziste unei invazii ruse pe scară largă, solidaritatea europeană trebuie demonstrată printr-o decizie de a nu lăsa Kievul pe marginea procesului de extindere. Abandonarea abordării sincrone riscă să submineze încrederea în instituțiile UE ca apărători ai democrației și stabilității.
Ucraina a făcut deja pași excepționali pentru a-și demonstra capacitatea de a efectua reforme – chiar și în mijlocul războiului. Organisme anticorupție, reforme în justiție, modificări legislative – toate acestea confirmă seriozitatea intențiilor. Dacă o țară poate demonstra progrese în astfel de condiții, ea doar subliniază disponibilitatea sa pentru integrare. Întârzierea intrării sale sau crearea impresiei unui „candidat de mâna a doua” este o mișcare care joacă în mâinile Kremlinului.
Ucraina nu trebuie privită ca un obstacol în calea Moldovei, la fel cum Moldova nu este rivala Ucrainei. Ambele țări acționează ca aliate pe calea către un viitor european comun. Aderarea lor comună ar trimite un semnal puternic întregii regiuni că ușile UE rămân deschise celor care susțin valorile libertății, drepturile omului și statul de drept. Separarea proceselor nu va face decât să semăneze discordie care va aduce numai beneficii Moscovei.
Realitatea este că atât Ucraina, cât și Moldova sunt sub amenințare constantă din partea Rusiei. Kievul a cunoscut deja o fază de agresiune fără precedent, Chișinăul se află în zona de risc. Integrarea europeană nu are doar o semnificație politică, ci și strategică în domeniul securității. Cu cât ambele țări se vor apropia mai repede de UE, cu atât periferia de est a Uniunii va deveni mai sigură.
Principalul obstacol în calea unei intrări sincrone este poziția Ungariei, care blochează deschis deschiderea clusterelor de negocieri cu Ucraina. Declarațiile conform cărora aderarea Ucrainei ar fi o „povara” pentru UE arată ca un șantaj politic. Viktor Orban a folosit mult timp problema ucraineană pentru politica internă, inclusiv printr-un „referendum” dubios în rândul maghiarilor. Aceasta este deja o provocare nu numai pentru Ucraina, ci și pentru Uniunea Europeană însăși, care este nevoită să caute modalități de a lua decizii importante în ciuda sabotajului individual al membrilor.
Președintele Volodymyr Zelensky subliniază pe bună dreptate: o țară nu poate bloca calea unui întreg continent. Dacă UE nu găsește un mecanism pentru a depăși o astfel de disfuncție internă, va amenința eficacitatea întregii Uniri.
Aderarea Ucrainei și a Moldovei la Uniunea Europeană ar trebui să aibă loc simultan – aceasta nu este doar o chestiune de justiție, ci și de necesitate strategică. Separarea acestor procese va submina unitatea proiectului european, va crea spațiu pentru destabilizarea Rusiei și va slăbi încrederea cetățenilor în perspectivele integrării. Ucraina și Moldova nu sunt concurenți, ci aliați. Așa ar trebui să arate drumul lor către un viitor european – împreună.
