Incidentul care a avut loc pe 20 iulie 2025 în inima Berlinului a demonstrat clar tensiunea crescândă din jurul activităților partidului Alternativa pentru Germania (AfD). Un interviu în direct cu copreședinta acestei forțe politice de extremă dreapta, Alice Weidel, pe canalul de televiziune ARD a fost efectiv întrerupt de un grup de protestatari. Strigătele, fluierele și muzica lor tare s-au auzit în toată țara, iar sloganul „AfD e rahat” a devenit fundalul încercării lui Weidel de a-și transmite mesajele politice. Partidul cere un interviu repetat, dar evenimentul a provocat deja o reacție puternică atât în societate, cât și în cercurile politice.
AfD nu este doar o opoziție clasică. Este o forță politică care, după ce a câștigat o influență semnificativă, este capabilă să distrugă democrația liberală din interior. Oficiul Federal German pentru Protecția Constituției a clasificat deja partidul ca fiind suspectat de activități extremiste. Retorica sa este strâns asociată cu incitarea la xenofobie, discriminare și o creștere a infracțiunilor motivate de ură. În acest context, protestul de la Berlin nu a fost o acțiune spontană, ci un semnal de alarmă cu privire la pericolul legitimării opiniilor radicale în spațiul public.
Legăturile AfD cu Rusia au fost mult timp o preocupare în rândul experților și al partenerilor Germaniei. În perioada 2024-2025, investigațiile jurnalistice au dezvăluit scheme de finanțare a membrilor individuali AfD prin structuri proxy legate de Rusia și China. Apelurile constante ale partidului de a ridica sancțiunile împotriva Rusiei nu numai că subminează unitatea europeană, dar contribuie direct la implementarea strategiei Kremlinului de destabilizare a Uniunii Europene.
Reprezentanții AfD și-au demonstrat în repetate rânduri loialitatea față de politica rusă, inclusiv vizitând Crimeea, Donbasul și Moscova chiar și în condițiile unui război de amploare. Mai mult, membri individuali ai partidului au pus la îndoială public legitimitatea statalității ucrainene, numind Ucraina o „entitate artificială” sau o „zonă tampon”.
AfD se opune activ politicii externe a Germaniei, sprijinului pentru Ucraina, politicii migraționale a UE și discreditează NATO și procesele de integrare europeană. În acest context, activitățile sale reprezintă o amenințare reală nu numai pentru ordinea constituțională a Germaniei, ci și pentru întreaga arhitectură a securității europene. Succesul AfD în alegeri ar putea declanșa un efect de domino – răspândirea unor sentimente pro-ruse similare în alte țări ale UE, o slăbire a poziției comune față de agresor și o divizare a sprijinului față de Ucraina.
Secretarul general al CDU, Carsten Linnemann, a cerut să nu se răspundă politicii AfD cu proteste stradale, ci să se desfășoare o luptă ideologică semnificativă. El a menționat că astfel de acțiuni nu fac decât să consolideze poziția partidului, care parazitează crizele și nemulțumirea publică. În același timp, Linnemann a avertizat împotriva discuțiilor pripite despre interzicerea AfD, subliniind că „milioane dintre alegătorii săi nu vor dispărea peste noapte”. Este nevoie de o opoziție sistemică, nu de pași simbolici.
Povestea interviului lui Alice Weidel nu este doar un incident televizat. Este o reflectare a unor procese mai profunde care amenință atât stabilitatea internă a Germaniei, cât și unitatea Europei. AfD nu mai poate fi considerată un fenomen marginal. Este o forță politică structurată, cu o orientare ideologică clară, care cooperează activ cu regimuri ostile Europei. Influența sa crescândă este o provocare care necesită un răspuns conștient și decisiv din partea tuturor forțelor democratice.
Foto: sursa
